Tatal meu e un criminal, si inainte sa se duca la puscarie, moare, automat eu trebuie sa ii iau locul la puscarie? Asa e si cu pacatul stramosesc.Ce parere aveti?
Chestia asta cu păcatul strămoșesc e o invenție biblică prin care besericile creează sentimentul de vinovăție celor ce cred în mizeria asta, prin acest sentiment de speță joasă beserica manipulându-i, în vederea obținerii de foloase necuvenite, cum ar fi în special bani.
La fel e și invenția biblică ce se referă că omul e făcut din păcat și de asta este, a fost și va fi un păcătos, numai unul singur e imaculat și perfect, altul nu există.E la fel de idioată ca și prima, și e creată tot cu același scop.De a crea sentimentul de vinovăție în vederea manipulării psihice a credinciosului.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ieremia 31:29-30: În zilele acelea nu se va mai zice: "Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții", ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dintii!"
Ezechiel 18:20: Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, și tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihanirea celui neprihanit va fi peste el, și răutatea celui rău va fi peste el.
Deci, conform Bibliei, fiecare individ e responsabil pentru propriile acțiuni. Da, trebuie să fim atenți și cu privire la influența pe care o avem asupra altor oameni (mai ales asupra copiilor noștri), și, da, moștenim anumite tendințe (inclusiv rele) de la părinți.
Dar un copil se naște nevinovat și inocent, motiv pentru care Isus spunea: "Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei." (Matei 19:14)
Disputa e între liber arbitru versus predestinare. Cei care afirmă că suntem păcătoși prin natura noastră afirmă indirect că suntem predestinați pentru păcătuire și nu putem să trăim drept decât prin schimbarea naturii (după înviere probabil). În schimb, Biblia ne învață că păcatul e o acțiune voită de neconfomare la poruncile lui Dumnezeu și că vina apare doar în cazul în care facem un lucru rău cu bună știință (Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință - Fapte 17:30).
De exemplu, dacă un copil spune un cuvânt urât (pe care nici măcar nu-l înțelege, doar l-a auzit undeva), nimeni nu-l condamnă și n-are vină nici înaintea lui Dumnezeu. În schimb, când creștem dacă rostim cuvinte necugetate rănindu-ne semenii suntem vinovați pentru asta.
„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc." (1 Corinteni 13:11)
Deci, nu, un copil nu va lua locul tatălui său pentru a ispăși vreo pedeapsă. Nici măcar în judecata umană, cu atât mai puțin în cea divină. Dacă însă, urmezi exemplul tatălui și devii la rândul tău un criminal, atunci da, ești vinovat, dar pentru faptele tale. Și într-o anumită măsură, tatăl tău va fi responsabil pentru influența rea pe care ți-a transmis-o.
Nu e corect. Exact asta spuneam.
Treaba cu păcatul strămoșesc e o poveste, o tradiție, o răstălmăcire a Scripturii.
Fiecare este judecat dupa faptele sale. Treaba cu pacatul stramosesc o pun pe tapet cei care fac filozofie, nu cei care vor sa inteleaga Evanghelia pentru ca sa se mantuiasca, iar Iisus spune clar cum sa te mantuiesti. Pacatul stramosesc este faptul ca omul cunoaste raul, iar daca il cunoste il si face si asta duce la moarte, dar nu te obliga nimeni sa il faci. Daca nu faci raul, pacatul stramosesc este nul, altfel toti ar muri si nimeni nu ar mai avea viata vesnica. Iisus ne-a mai facut o inlesnire si aceea ca daca te botezi si traiesti potrivit invataturii Lui esti scos de sub Lege, deci pacatul nu mai are putere asupra ta :
"Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har."
( Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel - 6/14)
A fi sub Har inseamna a avea in felul tau de a fi virtutile din Evanghelie ( sa nu furi, sa nu minti, sa nu ucizi, sa fii bland etc)
Cei care fac asa nici macar nu vor mai fi judecati :
"Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă"
(Sfânta Evanghelie după Ioan – 5/24)
"Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 3/16-18)
Rezultat al păcatului omului. Moartea a intrat în lume și afectează tot.
Dar trebuie să faci diferența dintre rău și vină. De exemplu, toți oamenii mor și buni și răi. La fel plantele și animalele. Mor implicit de moartea aceasta care e rea dar nu implică neapărat vină a celui ce moare. Exemplu: Abel a murit ucis de Cain - Abel nu are o vină că a murit. Altul moare de bătrânețe, moartea aceasta nu are în sine o vină și nici nu ispășește vreun păcat. E doar un rezultat al păcatului care a afectat întreaga planetă.
În schimb, ființele care au păcătuit (îngerii rebeli) și omul nepocăit va suporta moartea a doua, care este o ispășire a păcatului, o sentință care rezolvă vina fiecărei ființe care a ales să se alieze cu răul. Plantele și animalele nu mor de moartea a doua.
Fara de care am fi moarte.
Nu intru la pușcărie, tocmai am spus că, în ce privește vina, fiecare este condamnat numai pentru ce face el.
Dar s-ar putea să duc o viață mizerabilă datorită unui tată care a făcut alegeri greșite, chiar dacă nu am o vină. Și aceasta nu e vina judecătorului care l-a băgat pe el la pușcărie. Sper că observi în lumea reală (nu în aia cu animalele trimise pe lună) că sunt o grămadă de copii care suferă ca rezultat al alegerilor părinților lor, dar suferința lor nu e administrată de către Dumnezeu și nici nu e voia lui Dumnezeu. Și nu e vina lor, ci a părinților. Părinți vinovați aduc rău în viața copiilor nevinovați, dar acest rău = păcat al lor, nu al copiilor.
Insist să fii mai deschis un pic. Altfel ne-nvârtim în cerc.
Da, există consecințe rele din cauza păcatului lui Adam și al Evei. Și acest rău ne afectează și pe noi și pe animale. Dar e păcatul lor pentru care vor stai ei la judecata divină. Eu ca om născut recent nu port vina lui Adam și a Evei, sunt doar afectat într-o oarecare măsură de consecințele greșite ale acțiunii lor. Și la rândul meu nu pot să transmit o vină la urmașii mei, pot doar să le cauzez un rău, o suferință și să le transmit o influență negativă.
De aici rezultă responsabilitate personală pentru propriile acțiuni. Exact lucrul pe care întrebarea ta îl cere ca fiind necesar. În esență avem același concept și încercam să-ți demonstrez că și după Biblie e la fel. Mă rog, nu mai repet, se poate reci. 
" Sper că observi în lumea reală (nu în aia cu animalele trimise pe lună) că sunt o grămadă de copii care suferă ca rezultat al alegerilor părinților lor, dar suferința lor nu e administrată de către Dumnezeu și nici nu e voia lui Dumnezeu. Și nu e vina lor, ci a părinților. "
Esti pe drumul bun. Macar ai inteles ca spiridusul din povestile crestine nu iti influenteaza viata cu nimic. Mai ramane doar sa intelegi ca de fapt e doar un personaj dintr-o poveste fara nici o baza reala. Succes!
Https://www.digi24.ro/......ute-969628
^ Am găsit aici un exemplu. Din punctul meu de vedere oamenii afectați de dezastru nu sunt vinovați și nici nu vor fi condamnați de Dumnezeu pentru fapta care li s-a întâmplat. În schimb, dacă cineva a proiectat greșit sau a făcut o greșeală care a cauzat nenorocirea poartă responsabilitatea faptei atât în fața oamenilor cât și în fața lui Dumnezeu.
Mă influențează: îmi dă curaj în suferință (if any) și îmi promite că într-o zi conturile se vor regla - chiar dacă oamenii nu pedepsesc un rău făcut. Știu că există dreptate - că Hitler de exemplu nu a scăpat atât de ușor după câte a făcut ci va fi pedepsit. De asemenea, El poate să schimbe un rău care mi se întâmplă în ceva bun. De exemplu, Iosif - chiar dacă a ajuns rob în Egipt datorită fraților lui, Dumnezeu l-a făcut să capete trecere acolo și a avut un destin remarcabil.
(Nu spun ca să conving, doar ca să-mi fac mai clar punctul de vedere. Mă bucur că măcar în parte avem ceva comun.)
In biblie scrie clar, ca cei care sunt in Iisus Hristos nu mai au nici o vina asupra lor, Hristos i-a eliberat complet la cruce, nimic nu mai este asupra lor, nici un pacat stramosesc. Doar Dumnezeu te rasplateste sau te indreapta, te modeleaza, nu stramosii.
Tu compari o situatie reala cu un basm evreiesc?
Eu unul nu cred ca ii iei locul tatalui tau la puscarie daca el moare. Nu are sens pentru ca nu te faci vinovat de nimic.
Cat despre pretinsul pacat stramosesc, crestinii sunt spalati pe creier ca s-au nascut pacatosi si ca trebuie sa traiasca cu vinovatie si frica toata viata, asta evident ii face sa se supuna mai mult religiei.
Romani 5:19 - "Căci, așa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulți vor fi făcuți drepți."
Nu este nicio răstălmăcire a scripturii. Toți oamenii se nasc păcătoși datorită neascultării lui Adam.
Când Adam a fost creat, el nu avea niciun păcat. Când a păcătuit, firea sa a devenit una păcătoasă. Dând naștere la alții, și ei aveau aceeași fire.
Să înțeleg că (A) toți oamenii se nasc având păcat și vină? Sau să înțeleg că (B) „cei mulți" care urmează exemplul primit de la înaintași prin decizie personală au păcat și vină? Dacă A: atunci predestinare. Dacă B: liber arbitru.
Dacă A: atunci similar ar trebui ca toți să fie făcuți drepți prin acel Unul Singur. Deci predestinarea pentru moarte s-a schimbat în predestinare pentru viață și toți oamenii sunt mântuiți.
Dacă B: atunci „cei mulți" care-și pui voința de partea binelui vor avea salvare din păcat, prin Jerfta divină.
Dacă A: înseamnă că și Isus S-a născut păcătos când a luat natura umană. Și de aici nevoia de a inventa doctrina concepției imaculate (că Maria s-ar fi născut fără păcatul acesta care se mută de pe un om pe altul prin naștere și așa a putut zămisli la rândul ei un Om neprihănit).
Dacă B: Isus S-a născut fără păcat, la fel ca orice om. Având însă bagajul genenit (legea eredității), povara unul corp slăbit de milenii de păcătuire, așa cum avem toți în care a luptat dându-ne exemplu de voință pusă în Dumnezeu și o viață fără pată într-un corp uman.
(A) este validă. Nu, nu este predestinare 100%. Fiecare poate alege viața. Doar pentru că fiecare se naște cumva, nu înseamnă predestinare. Totuși, este un pasaj în Biblie ce pare că susține predestinarea. Acesta spune că Dumnezeu i-a și ales pe cei ce vor fi mântuiți, dar asta nu înseamnă că un om care se pocăiește cu adevărat nu va fi mântuit. Biserica de obicei lucrează cu ambele variante (predestinare și liber arbitru). Adică: Dumnezeu a hotărât cine să fie mântuit, dar ești liber să crezi sau nu, care va duce la mântuire sau nu.
Nu seamănă deloc cu predestinarea clasică.
Prima condiție: Dacă am citi doar atât din toată Biblia, asta ar însemna. Dar mai este un pasaj în Biblie care spune că Dumnezeu îi consideră neprihăniți pe cei ce primesc jertfa lui Isus. Asta nu înseamnă că omul acela nu mai are o fire păcătoasă. Până și Sfinții Apostoli spun că firea mai există și după nașterea din nou, dar trebuie "controlată", Biblia spune clar să "nu îi trezim poftele", cu ajutorul Duhului Sfânt.
A treia condiție: Nu, Biblia spune clar că Isus s-a născut într-o fire ASEMĂNĂTOARE firii pământești. Nu s-a născut în aceeași fire precum ceilalți oameni.
Ai citit Biblia?
E o discuție super fină, de aceea mă aștept că și fără sfârșit. Da, am citit, și mai citesc.
De acord că firea pământească rămâne în noi toată viața și va fi o luptă continuă cu ea.
Problema apare datorită textului din Evrei 2:14-18 care spune (cel puțin asta înțeleg) că Isus S-a asemănat perfect cu ființa umană, adică n-a fost un teatru viața Lui pe Pământ - hai să mă prefac că sunt om - ci chiar a luat asupra Sa și natura umană (de cea divină nefolosindu-Se în scop propriu, deși o avea în continuare 100%). Iar în acest trup și în acest sânge, cu lupte interioare asemănătoare cu ale noastre a dus o viață cu totul desăvârșită. Și pentru că a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat, știe exact ce simțim când suntem ispitiți. Și poate să ne fie Mântuitor.
De gândit pe baza mai multor texte dacă „asemănătoare" înseamnă similară sau „diferită". Dacă a avut o fire asemănătoare îngerilor necăzuți în păcat, atunci nu e asemănătoare cu a noastră, și apostolul spune că El nu în ajutorul îngerilor a venit, ci al nostru.
Desigur, făcându-se om nu a sărit în groapa nelegiurii în care suntem, adică nu a devenit pătat de păcat, dacă ar fi avut vină asupra Lui nu ne-ar fi putut fi Înlocuitor (Mântuitor). În același timp, dacă a avut vreun avantaj pe care un om obișnuit nu-l poate avea, nu ne poate fi Exemplu.
Poate ar fi interesant un topic nou pe subiectul acesta.
-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
