Care credeți că e nevoia umană primordială?
Adică acel lucru fără de care omul nu poate fi cu adevărat fericit.

Daca tu esti fericit sarac e viata ta, eu fara banii nu vad nici o bucurie

Sunt cam adormit, in viata conteaza orice lucru sanatatea, iubirea, sexul, banii orice lucru

"In consecință, pentru că,, ...toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu'' - Romani 3:23, iar Dumnezeu in sfințenia și dreptatea Lui NU tolerează păcatul, fiecare om trebuia in mod normal să plătească pentru păcatele lui personale. Iar,, plata păcatului este moartea'' - Romani 6:23." Câtă nepotrivire are planurile lui Dumnezeu pentru om si cat de diferite sunt actiunile omului in ciuda izgoniri din rai, a potopului si sacrificarea propiului fiu si totusi omul isi vede de ale lui. De la ultimele pacate care ne-a fost luate de fiul lui prin sacrificiu ne-am facut de cap mai rau, razboiaele religioase a culminat prin numarul mare de victime, unii fiind eliminati fizic doar pentru ca nu-si insuseau crestinismul alti pentru ca habar aveau de aceasta dogma si o aveau pe a lor si toate acestea pentru interese personale, pentru Dumnezeu in nici un caz. Oricum Dumnezeu ne-a amenintat si promis "plata pactului este moartea", mda si totusi sunt contradictii; Dumnezeu E Iubire. Credința sau necredința oamenilor nu ii afectează caracterul și natura. Cred că ființa umană a fost creată pentru a-L iubi și pentru a fi iubită de Dumnezeu. Insă datorită insăși naturii iubirii, aceasta nu poate fi impusă și există, deci, liberul arbitru. Atunci daca am liberul arbitru de ce "plata pacatului e moartea?"

Fiindca stiu ca esti dispusa sa accepti si observatii critice, hai sa zic. "Cine stie, cunoaste". Intre propozitia subiectiva si cea principala nu se pune virgula. Ce zici?
Apoi, in raspunsul pe care l-ai dat lui Filosoficus spui: "Asadar, ce a facut Dumnezeu, Dumnezeu care este Dragoste? Pentru ca nu a vrut ca omul sa piara, a ales sa moara El in locul lui". Cum? Cum sa moara El? Se spune ca toate lucrurile (stele, galaxii...) stau in existenta prin puterea Lui. Daca Dumnezeu moare, si numai pentru o clipa, se darama toata sandramaua. Deci, cum moare Dumnezeu?

Lasă războaiele,, sfinte'', dragul meu. Ăia au fost o gloată de zăpăciți derutați, sărmanii, care erau perfect paraleli cu invățăturile lui Isus. Și să nu mă acuzi că folosesc o justifica clișeu pentru acele calamități, pentru că e cât se poate de legitim ce spun.
Isus a spus in faimoasa lui predică de pe munte, care sintetizează esența legii divine:
,, Dar Eu va spun: Iubiți pe vrăjmasii vostri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatama si va prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri; că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.'' - Matei 5:44
Așadar, dacă ăia s-au apucat să taie capete in stânga și in dreapta, să tortureze și să distrugă...se mai pot ei numi creștini? Judecă tu.
Doar pentru că eu susțin că sunt ceva, asta NU inseamnă că sunt acel ceva. E logică elementară. Indeosebi dacă acțiunile mele dovedesc contrariul a ceea ce susțin eu cu vorbele mele.
După roadele lor ii veți cunoaște.
...
Acum.,, Plata păcatului este moartea.'' Am explicat succint acest aspect și in mesajul anterior, dar o să incerc să elaborez o explicație mai amplă.
In calitate de Demiurg, Dumnezeu a creat lumea și a suflat omului duh de viață, duh DE LA și DIN Dumnezeu. Atunci când omul il respinge pe Dumnezeu, moartea devine consecința firească a acestei acțiuni, deoarece in afara lui Dumnezeu NU există viață, pentru că DIN și DE LA El a inceput viața și DIN și DE LA El izvorăște aceasta.
Am explicat faptul că păcatul a interpus un zid de despărțire intre noi și sfințenia lui Dumnezeu, care nu tolerează imperfecțiunea morală. Așadar, păcătuind, noi il respingem pe Dumnezeu. El nu se impune pe Sine omului, tocmai pentru că e Dragoste. Ne oferă libertatea de a-l alunga din viața noastră.
Am păcătuit. Am ales PRIN păcatul nostru, să intrăm sub stăpânirea lui Satan. Dumnezeu ne-a creat pentru a intra in comuniune și pentru a trăi intr-o relație de dragoste perfectă cu El. Insă din pricina sfințeniei și dreptății Lui, nu tolerează păcatul. In El NU există imoralitate, iar cine iși dorește să vină IN Dumnezeu iar El să vină IN el, nu trebuie să aibă păcat. Un judecător care declară nevinovat un criminal, pur și simplu, devine nedrept prin insăși această acțiune. Cineva trebuia să plătească, după cum am spus.
DAR Dumnezeu NU a vrut, in Dragostea lui, ca fiecare om să plătească pentru păcatele lui și să piară, ajungând astfel despărțit de prezența divină pentru eternitate. Iar in Dreptatea lui, cineva trebuia să plătească totuși pentru acel păcat. Așa că...prin moartea lui Isus pe cruce, care a fost sfânt, dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută. Așadar, Dumnezeu a ales să se dea pe Sine, să ia păcatul omenirii asupra Sa și să plătească plata lui pentru a ne achita pe noi.
Dacă PRIN păcat am intrat sub stăpânirea lui Satan, PRIN crucea lui Isus, care ne purifică, intrăm sub impărăția lui Dumnezeu; in dragostea lui și in comuniune cu El, adică exact lucrul pentru care am fost concepuți.
...
De ce consideri că dacă plata păcatului este moartea, liberul-arbitru nu mai poate exista? Oamenii ALEG moartea când aleg să il respingă pe Dumnezeu...in fiecare zi.
Nu ești indirect forțat de imprejurări să il alegi pe Dumnezeu, din cauza pedepsei care vine odată cu respingerea Lui, și deci liberul-arbitru fiind astfel anulat. Dacă asta insinuezi.
Dumnezeu spune pur și simplu:,, Uite. Eu ți-am dăruit Viață, in afara Mea, aceasta nu poate exista. Prin păcat, tu te-ai depărtat de mine și astfel Moartea a intrat in lume, pentru că tu m-ai respins. Chiar dacă ai ales să mă respingi păcătuind, iar acum nu ai capacitatea de a te purifica pe tine din pricina stricăciunii aduse de păcat, Eu am găsit o cale pentru ca tu să poți reveni in prezența și in dragostea mea. M-am dăruit pe Mine. Am murit, pentru ca tu să poți trăi. Cu toate acestea, rămâne la latitudinea ta dacă vrei să fii impreună cu Mine sau nu.''
Nu trebuie să fii rocket-scientist pentru a-ți da seama imediat seama că oferta lui Dumnezeu e o afacere al naibii de rentabilă.
Cum ii spuneam și lui Ray.
E ca şi cum tu eşti un condamnat pe care îl aşteaptă pedeapsa capitală. Iar un străin (pe care l-ai şi scuipat o dată pe stradă, în silă) se prezintă la curtea judecătorească şi spune că doreşte să primească pedeapsa în locul tău, iar tu poţi fi achitat. Judecătorul îi aprobă cererea.

Nu te obligă nimeni să îi accepţi oferta. Poţi merge la moarte.

Ai dreptate in ceea ce privește virgula.
...
Da. Logic raționamentul tău.
Hm. Interesant. Intr-adevăr, Dumnezeu prin natura Sa eternă, NU poate să moară. E imposibil. Pentru că El e Creatorul, NU se supune legilor fizicii acestui univers, deoarece El le transcende. Dumnezeu este eminamente Viață. Și ai dreptate vizavi de repercusiunile acestei intâmplări, dacă presupunem teoretic că ar avea loc.
Am putea spune că Isus a murit pe cruce, Isus care e parte integrală a Trinității, deci Dumnezeu, DAR că,, restul'' Trinității, adică Tatăl și Duhul Sfânt incă trăiau... Sună absurd, știu. Dar deocamdată jonglăm cu ideile. E foarte intrigant, totuși...pentru că dacă sunt UNA, inseamnă in consecință că Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Duhul Sfânt au fost CU și IN Isus când a murit pe cruce. Deși din pricina hidoșeniei Lui morale in momentul in care a luat tot păcatul trecut, prezent și viitor al umanității asupra Sa, insuși Dumnezeu Tatăl și-a intors privirea de la El in scârbă, din pricina sfințeniei lui desăvârșite. De aceea a strigat Isus,, Eli, Eli, lama sabahtani?''.
Sau poate Isus a murit ca OM, in carnea in care s-a intrupat, și NU ca Dumnezeu (pentru că am stabilit că asta ar fi imposibil).
Oricum, acestea sunt numai speculații, evident.

Nu ințeleg exact CUM. Deocamdată nu am priceperea și ințelepciunea necesare. Poate imi va descoperi Dumnezeu vreodată.

Deci,tu nu poţi face sex cu o femeie dacă nu o iubeşti?
Trebuie s-o iubeşti pe Maricica, să i-o poţi trage după?


Ce chestie...

Spune asta unui ateu,inconjurat de o nevasta iubitoare,de prieteni respectuosi si fideli, sanatos tun, cu doi copii ce sunt, la nivel metaforic, podoabele sale.

Si apoi intoarce-te cu Dumnezeii si Odinii tai.

Nu, Iubirea era condiţia pentru a fi fericit.
Legat de sex ( asta era un răspuns pentru primii doi useri ), şi privit din acest punct de vedere al dorinţelor primare, s-a făcut un experiment din care a rezulatat că între dorinţa de a face sex şi dorinţa ( sau mai bine spus instinctul ) de aţi astâmpăra foamea - primează întotdeauna a doua.

Ha ha.
Scumpul meu, ești incă foarte tânăr. Crezi că ai tu cunoștințele și experiența necesară pentru a ști ce simte in străfundul lui un ateu cu nevastă iubitoare, sănătos tun și inconjurat de odrasle care sunt mândria și fala lui? Hai că ii dăm și un business infloritor pe deasupra.
Aparent, da, e roz bombon cu picățele.
Deși să recunoaștem...scenariul descris de tine e cum să zic; one in a million. Dar uită-te la Hollywood. Crezi că in doru' lelii se droghează și se sinucid ăia care au, in accepția ta, tot ce și-ar putea dori un om?
Oricum, mai vorbim noi peste câțiva anișori.

Cred că fiecare ființă umană are in ea un o lacună inextricabilă de forma lui Dumnezeu. Gol pe care nimeni și nimic de pe acest Pământ nu il poate umple decât insuși Demiurgul acelui om și al acelui gol. Așa am fost concepuți.

INSĂ dacă cineva susține că e fericit și implinit cu tot cu golul ăla (reprimându-și nevoia de a-l umple, zic eu), să ii fie de bine. Nu bag nimănui nimic pe gât.
Toate cele bune.

De unde până unde ai dedus tu asta din tot ce a scris el acolo...parol dacă am habar.

Nu exista asa ceva omu se sutine singur prin existenta lui
El insusi - spiritul sau

Da' nu am făcut niciunde referire la ce il susține pe om. Ca să nu mai menționăm că omul nu se susține singur prin existența lui. Aberație. Așa cum nu s-a creat de unul singur, tot așa nu iși susține existența de unul singur.

Vorbeam aici despre acel lucru fără de care omul nu poate fi FERICIT cu adevărat. Tu nu ai o astfel de nevoie fără a cărei implinire să nu te poți simți pe deplin satisfăcut?

Toata religia e filozofie plina de metafore si speculatii, de a umple golul saracului la propiu si figurat, o parte din bogati plictisiti de chiftuiala, al naivului care si-o insuseste ca pe un mod de viata, al esuatilor indragoste si in plan profesional si al analfabetilor care nu stie pe ce planeta se afla. Liber-arbitru nu exista in relatia cu Dumnezeu din simplu motiv ca alegerea este intre bine Rai si Iad, deci speculeaza, ma pune intre doua piscine, una cu apa si una cu fier topit si imi zice; ALEGE. Daca oferta era de egalitate doua raiuri cu stapani diferiti atunci liber-arbitru se justifica. Apoi eu nu vreau nici viata vesnica de dincolo Rai si nici Iad unde sa ma boxeze sarsaila ci vreau viata vesnica aici pe pamant, imi poate oferii asta!? Nu, pentru ca nu a mai facut-o, oferta Lui prin gura voastra este in ceata, de nevazut ori eu nu sunt suficient de smintit sa accept o oferta nevazuta, abstracta neperceputa simturilor mele. Mult mai mult cred ca un meteorit ii va da planetei una in freza, decat sa cred oferta vieti vesnice in afara sistemului, utopic al naibi de abstact.

Genius. Nici eu nu puteam sa o zic mai prost. Du te bah vere si incalzeste o pe dansa pe aragaz, si traiti din iubire si apa...

Pai sa le luam pe rand:
1Aerul
2 Apa
3 Mancarea
4 Sanatatea
5 Libertatea
6 Dragostea
7 Restul.
Asta e ordinea corecta. fara de care omul nu poate exista.

Asa,sa si raspund la intrebare, sa nu zica godisnowhere ca sunt un pezevenghi post-puber lodru, ce o arde atotcunoscator inchipuit.

Piramida lui Maslow.Da.Desi e putin eronata, eu as upgrada-o putin, in sensul ca i-as mai adauga vreo 3-4 straturi si as trimite nevoia de apartenenta si dragoste undeva la coada.Am mai avut noi o situatie, nu-i pot intelege pe cei insetati de dragoste, ce fac din ea un veritabil crez ce se ridica deasupra tuturor celorlalte. Poate-s eu anesteziat in domeniul asta, nu stiu, dar nu ii pot intelege pe cei ce se simt mirobolant de perfect doar daca iubesc si sunt iubiti.Asa,unde-i realizarea? Stradanie...o fi, nu zic nu, ca se chinuie unul pe care-l stiu de juma' de an sa imbune o papusa, da' numai de-al dracului nu-i iese.Revenind,insa,chiar nu vad realizarea.In fine...

Zic aici multi - nu am dat mai departe de prima pagina,ca deja dadeau in aberatii - ca le trebuie dragoste ca sa fie cu adevarat fericiti.Da' aerul,tati,aerul cui il lasi? Eu as inclina sa cred ca, la nivel de subconstient, intr-un cotlon unde iubirea nu prea are ce sa caute, fiind mult prea simpla si supraapreciata, libertatea primeaza.Sunt oameni ce se simt OK fara sa fie iubiti.Destul de multi oameni.Dar vreau sa imi fie aratat omul ce e multumit cu sine,aflat in lanturi,reale sau metaforice,in ingradiri, interdictii, semne de "acces interzis" la tot pasul, iar apoi, imi voi reconsidera afirmatiile.Asadar,libertatea bate dragostea.Personal,ar putea sa ma iubeasca o pupaza pana la ceruri, daca n-am in intestine o paine sau sefu' m-a dat afara ca nu-i convine ca nu m-am conformat la conventia costum-cravata-pantalonos la dunga.

Ironia face ca joi sa imi fi venit pe posta o dovada de genialitate a nenicului Bertrand Russell.Se numeste "In Cautarea Fericirii". Cooleanu analogia cu aceasta intrebare, nu? Ia s-auzim de graieste mosu' Bertie, in chiar inceputul lucrarii sale:

"Animalele sunt fericite câtă vreme sunt sănătoase şi au suficient de mâncare. Făpturile umane ar trebui, parcă, să fie şi ele aşa, dar în lumea modernă, cel puţin în marea majoritate a cazurilor, nu sunt."

Depinde cu ce te multumesti existenta fericirii, dar mai ales, spre ce tinzi.Recomand spre vizionare filmul "The Pursuit of Happiness" cu Will Smith si fii-su, Jaden.Nu totul se rezuma la dragoste/atractie.Si asta ma irita pe mine, mai ceva ca urzicile.Ca supraapreciati un sentiment deja supraapreciat,care se termina bine,doar in carti frumos impachetate scrise de boemi visatori,probabil frustrati si oarecum dezamagiti. Dragostea nu are cum avea o finalitate pozitiva,am scris despre asta pe site, pare-mi-se, prin decembrie, nu mai stiu exact.

Pe cand libertatea nu depinde de pozitiv si negativ. Exista si nimic, mai mult.Nu poti s-o arzi "sunt liber? nu sunt liber?" si sa rupi intre timp,frunze de musetel, pentru ca e fixa si concreta, spre deosebire de dragoste.

Da' iar intram in polemica infinita si parca e aiurea cand gasesti pe site-ul asta de replici de doua randuri pe cineva care vorbeste la fel, sau chiar mai mult ca tine, intr-un reply.

Eu sunt fericit si daca ascult Ulver.

Libertatea.

Omul este un aspect al spiritului deci s-a creat si se sustine, daca incetezi sa-ti sustii forma (corpul) umana se dezintegreaza
eu ma bucur de fiecare experienta , ce spui tu acolo cu fericirea si satisfactia este o invirtire a mintii "in jurul cozii"

Depinde de la o persoana la alta. Poate pentru mine ceva este placut, iar tie sa nu-ti placa.

Pentru mine fara savarine nu exista fericire! (sunt slab!)

Măi omule... Eu nu am intrebat,, care este acel lucru fără de care omul nu poate trăi?''. Am solicitat un răspuns petru intrebarea,, care este acel lucru fără de care omul nu poate fi fericit?'' (două lucruri foarte diferite, dacă nu ai observat), presupunând că nevoile fiziologice necesare supravieţuirii iţi sunt deja implinite.
Mă refeream la acele nevoi de natură afectivă, spirituală, emoţională, intelectuală etc.
Dar in fine.

Vorbesti ca un om care nu a cunosct ce este foamea. Eu am stat 3 zile fara mancare, crede-ma ca te pisi pe ea de dragoste, pentru mancare ai putea sa iti vinzi chiar si mama care iti daruieste iubire.
Primul si cel mai important lucru care ne confera fericirea este mancarea, iar apoi ai nevoie si de altele.

Libertatea

Ce ar fi nu doar să citești, ci să și înțelegi?
Godisnowhere (mi-e și milă de ea) a repetat deja de vreo 3 ori, că nu s-a referit la banalități fiziologice.

Scuze dar nu a specificat in intrebare.
Atunci raspunsul este bine inteles instinctul de autoconservare, prima nevoie, daca nu ai acest instinct nu poti trai si bine inteles nu poti fi fericit, deoarece daca nu te ingrijesti mai intai de tine nu te poti ingriji de aproapele tau, si nici dragoste nu poate exista fara acest instinct.

Ba da, Godisnowhere a specificat și în întrebare: "...acel lucru fără de care omul nu poate fi cu adevărat fericit".

Iar instinctul de autoconservare tot de nevoi fiziologice ține, nevoi, care odată satisfacute, nu-ți aduc neapărat și fericirea, de care se vorbește în întrebare.

"nu-ți aduc neapărat și fericirea".
Daca sti sa le apreciez la nivelul lor real te pot face cel mai fericit om.
Poti sa il iei ca exemplu pe Diogene din Sinope, care isi gasea fericirea in a avea cat mai putine lucruri de care nu avea nevoie cu adevarat(includem si dragostea in lista lui).
Iar in intrebare spune de nevoia primordiala, iar nevoile primordiale sunt logic cele fiziologice, nu exista altele pentru inceput.

După cum ii explicam şi lui budbundy.
Eu nu am intrebat,, care este acel lucru fără de care omul nu poate trăi?''. Am solicitat un răspuns petru intrebarea,, care este acel lucru fără de care omul nu poate fi fericit?'' (două lucruri foarte diferite, dacă nu ai observat), presupunând că nevoile fiziologice necesare supravieţuirii iţi sunt deja implinite.
Mă refeream la acele nevoi de natură afectivă, spirituală, emoţională, intelectuală etc.
Aşa că nu imi mai spuneţi de aere şi alimente de halit, că-s perfect conştientă şi eu de caracterul lor absolut necesar supravieţuirii omului. Faza care-i? Eu NU la asta m-am referit in intrebarea mea (poate am fost prea abstractă şi vagă in exprimare, că văd că nu pricepeţi; scuzele mele, in acest caz).
Asta una.

Apoi...nu ştiu ce inţelegi tu prin iubire, dragul meu, dar din câte indrugi pe aici, mă indoiesc că ne referim la acelaşi lucru. Am impresia că tu când te gândeşti la noţiunea de,, dragoste'', te limitezi la dragostea de natură erotică dintre două persoane de sex opus, dragoste ce implică atracţie sexuală. Insă aceasta este numai una dintre multele ramuri ale dragostei, după cum bine ştii. Eu când spun,, dragoste'', mă refer la această noţiune in integralitatea ei, cuprinzând totalitatea tipurilor din cadrul ei. Şi da, cred că fără ea omul nu poate fi cu adevărat fericit.
Cea mai grăitoare şi splendidă descriere se găseşte in 1 Corinteni 13, care eu cred că a fost scrisă sub insuflare divină.
Finalitatea (care termen NU e o variantă mai bombastică a lui,, final'', aşa cum am eu impresia că il foloseşti dat fiind contextul, ci inseamnă,, scop'') dragostei e intotdeauna pozitivă. Nici nu poate fi altfel, cu toată bunăvoinţa.
Intr-adevăr, libertatea e o condiţie vitală pentru fericirea omului, dar am citit cărţi in care sunt prezentate istoriile unor oamenii au reuşit să găsească fericirea şi in inchisoare. Dragostea (atenţie, nu mă refer numai la cea erotică) primează intotdeauna.
...
Acum, tu te afli intr-o fază hiper-arhi-nihilistă. Tu sfidezi, negi, renegi, arunci la gunoi şi dai de toţi pereţii cu toate cele. Din nou, şi repet, vorbim peste câţiva anişori. In speranţa că nu vei stagna.
Intre timp, ascultă Ulver, dragul meu. Cât vrei.

*Am vizionat,, The Pursuit of Happiness''. Intr-adevăr, frumos filmul.

Să te văd cât ești de fericit când toată lumea te urăște, inclusiv părinții și nici tu nu iubești pe nimeni, în schimb, ești satul, respiri, dormi, îți faci nevoile...
Ai fi mai mult ca o plantă...

Și nu uita, nu vorbim de excepții aici, ci despre nevoia primordială (pe plan afectiv) majorității(/tuturor) oamenilor.

Când mi-ai imputat faptul că vorbesc ca unul care nu ştie ce e foamea, mă aşteptam să imi spui că ai fost prin lagăre sau inchisori, ceva.
3 zile am stat şi eu fără mâncare, dragul meu. Nu au fost cele mai fericite din viaţa mea, recunosc.
DAR.
Dar după cum spuneam cuiva, există oameni care au găsit fericirea şi in condiţii de viaţă mizere, privaţi de posibilitatea implinirii celor mai esenţiale nevoi fiziologice umane. Au găsit-o in dragoste, şi nu doar că au supravieţuit, dar au fost şi cu zâmbetul pe buze făcând-o (atenţie, când spun,, dragoste'' NU mă refer numai la cea de natură erotică).