Care credeți că e nevoia umană primordială?
Adică acel lucru fără de care omul nu poate fi cu adevărat fericit.

Un singur lucru o să precizez. NU te poţi naşte intr-o religie, pentru că religia NU se poate impune, şi nici nu se poate,, da''. Religia este şi trebuie să fie o ALEGERE proprie, personală şi individuală.
Iar ca homo sapiens, consider că avem datoria de a cerceta şi de a căuta adevărul, că de-asta am fost inzestraţi cu intelect, curiozitate, spirit critic şi analitic.
Dumnezeul iudaismului e acelaşi Dumnezeu cu cel al creştinismului. Pe scurt, e Dumnezeul BIBLIC.
Allah e o cu totul altă mâncare de peşte.
Dar in fine. Crezi cum şi ce vrei. Ai tot dreptul.

Iubirea :X

SEX

Bun. Hai să le luăm frumos, ordonat, pe rând.

Ai observat foarte bine in ceea ce mă priveşte. Imi place solitarismul, independenţa (din toate punctele de vedere) şi demersul cercetării şi am descoperirii.
Avem aici un amalgam de elemente eterogene.
Ai comis o serie de erori-clişeu stereotipice, parcă specifice majorităţii creştinilor cu care m-am angajat in polemici pe tema noţiunii de,, Biserică''.
Ai menţionat pe de altă parte nişte idei cu care sunt de acord intru totul.

,, Dar tu, mergi acolo sa: faci analiza omului de rand care Il lauda sau nu pe D-zeu prin faptele lor sau mergi sa te zidesti spiritual impreuna cu biserica?''
Dar, scumpa mea, având in vedere faptul că Biserica reprezintă trupul lui Hristos, adică totalitatea oamenilor care cred in şi il urmează pe El; te intreb: CUM aş putea eu să am părtăşie in urma căreia să fiu zidită spiritual cu,, oameni de rând care il laudă SAU NU pe Dumnezeu prin faptele lor''? Nu susţin că am pretenţia perfecţiunii din partea creştinilor, insă după roade (fapte) ii (re)cunoaştem. Dacă faptele lor nu sunt in conformitate cu invăţătura Domnului Isus, şi deci nu sunt creştini autentici, de ce mi-aş dori să mă asociez cu ei? Cu atât mai puţin să am,, părtăşie'' cu ei.

Nu mă inţelege greşit, când merg la biserică nu mă duc cu scopul prestabilit de a-i scruta, critica şi de a le căuta nod in papură celor de acolo. Insă dacă nu mă simt bine, dacă nu simt că am comuniune spirituală cu ei, NU am niciun motiv să mai frecventez acea adunare. Asta este poziţia mea faţă de...TOATE bisericile instituţionalizate. Am fost şi la baptişti, şi la penticostali, şi la carismatici, şi la ortodocşi, şi la catolici, şi ma martorii lui Iehova etc.,,Bisericile'' contemporane sunt inglodate in tradiţie, tradiţie care conţine o multitudine covârşitoare de aspecte păgâne.
Vezi,,Creştinism păgân'' de Frank Viola si George Barna.

''Nu cladirea este cea care te mantuie.'' - perfect de acord.
Insă nu ai idee câtă influenţă are la nivel subliminal adunarea bisericii intr-o clădire anume. Ne exprimăm spunând,,merg LA biserică'', referindu-ne la clădirea in care se strânge, de fapt, adevărata Biserică. Procedând astfel, dăm o aură de misticism nedorită acele clădiri, care poate induce o doză periculoasă de superstiţiozitate. Aud ingrijorător de des oameni care spun,, Vai, nu am fost azi la biserică; nu ştiu concret de ce, dar simt că lipseşte ceva, mă simt prost, nelalocul meu.'' Aparent, astfel de afirmaţii sunt inofensive. Iar când le dau replica,, Dar de ce, dragul/a meu/mea, putem face biserică şi in bucătăria ta, dacă vrei. Ştii că acolo unde sunt doi sau trei in numele Lui...'' se uită urât şi-şi dau ochii peste cap cu un,, Eh...''. I se dă clădirii o importanţă MULT prea mare.

,, Botezul te face membru acelui Cult iar tu trebuie sa te supui "conceptiilor". Nu-l amana: "daca azi auziti glasul Meu, nu va impietriti inimile".''
Botezul NU mă face membră a acelui cult. Asta e o aberaţie. Dacă aud glasul Lui, acesta mă cheamă la credinţa in El, nu la apartenenţa in cadrul unui cult anume. Dacă mă botez, mă botez in credinţa in Domnul Isus, nu credinţa in baptism, ortodoxism ori penticostalism.

,, 1000 de oameni dintr-un Cult fac ce zice Biblia, iar tu una esti impotriva.''
Toată treaba cu culte şi neculte mi se pare absurdă. Biserica lui Isus ar trebui să fie UNA, călăuzită fiind de acelaşi duh al lui Dumnezeu, adică Duhul Sfânt.
NU sunt singura in viziunea mea asupra creştinismului, cunosc un număr substanţial de oameni care gândesc la fel ca mine. Şi am părtăşie cu ei. In bucătărie, living sau dormitorul meu. La o cafea, ceai, apă plată sau Coca-Cola.

,, Biblia este cea care conteaza nu organizarea din biserica!''
Corect. Tocmai. Organizarea din bisericile instituţionalizate mi se pare NEbiblică. In Isus Hristos, toţi suntem fraţi, conduşi de acelaşi duh, iar el este Capul, Liderul. Aşadar, conceptul ierarhizării membrilor Bisericii mi se pare unul lipsit de fundament biblic.

...
Ar mai fi de atins şi alte aspecte, dar le lăsăm eventual pentru altădată.
Iţi mulţumesc pentru acest răspuns amplu.
Dacă am elaborat (prea) mult pe marginea unei teme anume, am făcut-o pentru că am considerat că a fost necesar.
Sunt de acord că există o diferenţă majoră intre inteligenţă şi inţelepciune, dar te-aş ruga să nu tragi concluzii pripite in ceea ce mă priveşte. Nu mă consider inţeleapta inţelepţilor, dar,, tonul'' cu care ai spus-o imi cam zgârie amorul propriu şi mi se pare inadecvat.
Dacă am greşit in ceva din ce am spus, mă rog să imi facă Dumnezeu cunoscut acest lucru. Să ne rugăm ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să ne lumineze şi să ne călăuzească in convingerile noastre.

Omul nu poate trai singur.

Suntem fiinte concepute pentru a trai alaturi de macar o persoana.
Cat suntem tineri traim cu parintii... dupa aceasta perioada incercam sa ii inlocuim cu o alta persoana sau mai multe cu care sa ne traim restul vietii.

Dupa mine asta e nevoia umana primordiala....sa nu fim singuri.

Fiindca poti sa traiesti singur 1-2-10 ani...si crezi ca te-ai obinsuit cu asta.
Dar la un moment dat tot te ajunge singuratatea...
Asta nu inseamna ca trebuie sa fi sociabil mereu si sa ai 1000 de prieteni ca sa fi fericit...dar nici singur toata viata nu poti sa stai

Iubire

Lasă războaiele,, sfinte'', dragul meu. Ăia au fost o gloată de zăpăciți derutați, sărmanii, care erau perfect paraleli cu invățăturile lui Isus. Și să nu mă acuzi că folosesc o justifica clișeu pentru acele calamități, pentru că e cât se poate de legitim ce spun.
Isus a spus in faimoasa lui predică de pe munte, care sintetizează esența legii divine:
,, Dar Eu va spun: Iubiți pe vrăjmasii vostri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatama si va prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri; că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.'' - Matei 5:44
Așadar, dacă ăia s-au apucat să taie capete in stânga și in dreapta, să tortureze și să distrugă...se mai pot ei numi creștini? Judecă tu.
Doar pentru că eu susțin că sunt ceva, asta NU inseamnă că sunt acel ceva. E logică elementară. Indeosebi dacă acțiunile mele dovedesc contrariul a ceea ce susțin eu cu vorbele mele.
După roadele lor ii veți cunoaște.
...
Acum.,, Plata păcatului este moartea.'' Am explicat succint acest aspect și in mesajul anterior, dar o să incerc să elaborez o explicație mai amplă.
In calitate de Demiurg, Dumnezeu a creat lumea și a suflat omului duh de viață, duh DE LA și DIN Dumnezeu. Atunci când omul il respinge pe Dumnezeu, moartea devine consecința firească a acestei acțiuni, deoarece in afara lui Dumnezeu NU există viață, pentru că DIN și DE LA El a inceput viața și DIN și DE LA El izvorăște aceasta.
Am explicat faptul că păcatul a interpus un zid de despărțire intre noi și sfințenia lui Dumnezeu, care nu tolerează imperfecțiunea morală. Așadar, păcătuind, noi il respingem pe Dumnezeu. El nu se impune pe Sine omului, tocmai pentru că e Dragoste. Ne oferă libertatea de a-l alunga din viața noastră.
Am păcătuit. Am ales PRIN păcatul nostru, să intrăm sub stăpânirea lui Satan. Dumnezeu ne-a creat pentru a intra in comuniune și pentru a trăi intr-o relație de dragoste perfectă cu El. Insă din pricina sfințeniei și dreptății Lui, nu tolerează păcatul. In El NU există imoralitate, iar cine iși dorește să vină IN Dumnezeu iar El să vină IN el, nu trebuie să aibă păcat. Un judecător care declară nevinovat un criminal, pur și simplu, devine nedrept prin insăși această acțiune. Cineva trebuia să plătească, după cum am spus.
DAR Dumnezeu NU a vrut, in Dragostea lui, ca fiecare om să plătească pentru păcatele lui și să piară, ajungând astfel despărțit de prezența divină pentru eternitate. Iar in Dreptatea lui, cineva trebuia să plătească totuși pentru acel păcat. Așa că...prin moartea lui Isus pe cruce, care a fost sfânt, dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută. Așadar, Dumnezeu a ales să se dea pe Sine, să ia păcatul omenirii asupra Sa și să plătească plata lui pentru a ne achita pe noi.
Dacă PRIN păcat am intrat sub stăpânirea lui Satan, PRIN crucea lui Isus, care ne purifică, intrăm sub impărăția lui Dumnezeu; in dragostea lui și in comuniune cu El, adică exact lucrul pentru care am fost concepuți.
...
De ce consideri că dacă plata păcatului este moartea, liberul-arbitru nu mai poate exista? Oamenii ALEG moartea când aleg să il respingă pe Dumnezeu...in fiecare zi.
Nu ești indirect forțat de imprejurări să il alegi pe Dumnezeu, din cauza pedepsei care vine odată cu respingerea Lui, și deci liberul-arbitru fiind astfel anulat. Dacă asta insinuezi.
Dumnezeu spune pur și simplu:,, Uite. Eu ți-am dăruit Viață, in afara Mea, aceasta nu poate exista. Prin păcat, tu te-ai depărtat de mine și astfel Moartea a intrat in lume, pentru că tu m-ai respins. Chiar dacă ai ales să mă respingi păcătuind, iar acum nu ai capacitatea de a te purifica pe tine din pricina stricăciunii aduse de păcat, Eu am găsit o cale pentru ca tu să poți reveni in prezența și in dragostea mea. M-am dăruit pe Mine. Am murit, pentru ca tu să poți trăi. Cu toate acestea, rămâne la latitudinea ta dacă vrei să fii impreună cu Mine sau nu.''
Nu trebuie să fii rocket-scientist pentru a-ți da seama imediat seama că oferta lui Dumnezeu e o afacere al naibii de rentabilă.
Cum ii spuneam și lui Ray.
E ca şi cum tu eşti un condamnat pe care îl aşteaptă pedeapsa capitală. Iar un străin (pe care l-ai şi scuipat o dată pe stradă, în silă) se prezintă la curtea judecătorească şi spune că doreşte să primească pedeapsa în locul tău, iar tu poţi fi achitat. Judecătorul îi aprobă cererea.

Nu te obligă nimeni să îi accepţi oferta. Poţi merge la moarte.