Care credeți că e nevoia umană primordială?
Adică acel lucru fără de care omul nu poate fi cu adevărat fericit.

Bine. Imi asum greşeala. Poate am fost prea vagă in formularea intrebării mele, pentru că văd că mulţi sunt derutaţi. Deşi am specificat expres că mă refer la acel lucru fără de care omul nu poate fi FERICIT, şi NU cel fără de care nu poate SUPRAVIEŢUI. Sper că faci distincţia.
Am pus intrebarea in condiţiile in care presupunem că nevoile fiziologice sunt satisfăcute. Avem aer, mâncare, adăpost, imbrăcăminte etc. Acum, care este acea nevoie profund umană care ne poate face cu adevărat fericiţi?
Mă refeream la acele nevoi de natură afectivă, spirituală, emoţională, intelectuală etc.

Mulţumesc.

Exact.
Someone gets it...finally.

>> "Dumnezeu e iubire"

Chiar nu-mi place sa ma iau la harta cu tine, ca esti femeie desteapta, insa... Leviticul 23-26. Sper sa fi nimerit bine si versetul. Vorbeste despre pedeapsa.

Se poate compara Dumnezeu cu un tata al tuturor popoarelor, al tuturor copiilor lumii? Se poate.Cum procedeaza un tata iubitor si cum procedeaza un tata denaturat,obsedat de imperiul controlului si de procesul de "eu te-am facut,eu te omor",in cazul in care fiul sau/fii sai procedeaza ca fiul risipitor si se indeparteaza de la el,posibil nejustificat?

Intrebare mai mult retorica. Dumnezeu e in acest caz - caz ce nu este sub nicio forma izolat,Biblia e plina - un tata denaturat,ce actioneaza sadic si malevolent contra fiilor sai, ce si-au intors privirea de la el.

Nu se specifica nicaieri in Biblie, nici chiar in Ezequiel sau Deuteronom, unde se spun multe despre el, insa...este Dumnezeu rabdator? Este el pragmatic? Actioneaza prompt sau mai degraba repezit si imperfect?

Nu ma leg si de problemele relatiei Creatie - Creator ce le-ai adus aici in discutie, sunt probleme ce tin prea mult de o granita intre dragoste si idolatrie.

N-ai pentru ce, dragă.

Sper că nu mă zeflemiseşti in primul enunţ. Şi totuşi, chiar dacă...nu-i nimic. I am rather used to it.
...
Versetul din trimiterea ta, adică Leviticul 23:26 sună in felul următor:
,, Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:''
(Mi-am şi consultat Bilbia, să fim precişi la milimetru; deci nu vorbesc din vagi amintiri. Just so you know)

Aşadar, mă indoiesc că la asta făceai referire. Sau te referi la intregi capitolele 23, 24, 25 şi 26 din Leviticul prin,, 23-26''? In cadrul acestor capitole sunt date, intr-adevăr, o serie de legi alături de care este menţionată şi pedeapsa pentru nerespectarea lor.

Cum să nu se specifice? Caracterul lui Dumnezeu e foarte precis conturat in Biblie, atât direct cât şi indirect.
Ca să-ţi dau un exemplu, legat de răbdare: Psalmul 86:15,, Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, ÎNDELUNG RĂBDĂTOR şi bogat în bunătate şi în credicioşie.''
Insă ce trebuie să inţelegem este că pentru a ne forma un,, portret'' fidel realităţii divine, Biblia trebuie privită in integralitatea ei. După cum spuneam cuiva, nu poţi evalua o operă de artă (pictură in analogia mea) care se desfășoară pe un perete intreg al unei incăperi imense, luând in considerare numai un punctuleț negru de pe ea, ca mai apoi să concluzi:,, ce urât, negru, mic și nesemnificativ e'', referindu-te la toată pictura.
Aşadar, dacă vrem să il inţelegem pe Dumnezeu (in limitele capacităţii noastre umane), trebuie să facem două lucruri: mai intâi de toate, ATITUDINEA. NU vi in faţa lui Dumnezeu cu persiflări gen,, No hai, tataie, să vedem cu ce se mănâncă majestatea ta''. Nu te amăgi...El nu se lasă batjocorit.
Chiar vorbeam cu o cunoştinţă care imi spunea in felul următor:,, Măi...din partea mea, să vină divinitatea la o bere cu mine, că parol de n-aş sta la poveşti cu el. Numa' să facă prezenţa.'' La care i-am spus că desigur, cu toată plăcerea, atâta timp cât eşti sincer in cererea ta.
Şi aşa e. Dacă vii cu atitudinea unuia care işi doreşte sincer să il cunoască şi să se apropie de Dumnezeu, El iţi va răspunde şi ţi se va revela. Chiar şi in timp ce savuraţi o bere rece (pe canicula asta...merge foarte bine). Numa' ştii cum e, să nu intreci măsura; nu de alta, dar e nevoie de luciditate pentru a discuta serios cu... oricine.

Dumnezeul Vechiului Testament e unul Drept, gelos, exigent. NICIODATĂ Rău, malefic, diabolic. Iar Dumnezeul Noului Testament e in mod vădit Dragoste, bunătate, indurare. Putem impăca aceste trăsături APARENT antagoniste? Da. Cum? In primul rând, tocmai pentru că sunt numai aparent contradictorii şi numai aparent se exclud reciproc. Lucrurile stau aşa:
Dumnezeu insuşi NU s-a schimbat. Dumnezeul Vechiului Testament e acelaşi Dumnezeu al Noului Testament.
El e eminamente imuabil. Dacă s-a schimbat cineva in toată ecuaţia, cred că acela e omul. Poate tot ce a făcut Dumnezeu a fost să adopte o altă abordare in raportarea la umanitate in funcţie de...nivelul acesteia (din toate punctele de vedere). He has his own divine timing ( http://www.youtube.com/watch?v=FTLl7C77gSc&feature=related ). Ca un părinte cu copilul său, care se comportă diferit cu acesta când are 18 ani faţă de cum il trata când avea 5.

Nu fă melanjuri nedorite. In cadrul parabolei fiului risipitor, Tatăl (analog Dumnezeu) numai,, denaturat, obsedat de imperiul controlului'' şi de principiul ''eu te-am făcut, eu te omor'' NU e faţă de fiul său (analog Omul). Dacă ar fi fost aşa, in primul rând nu i-ar fi dat partea lui de avere când acesta a cerut-o, ci l-ar fi trimis la săpat după ce i-ar fi tras o palmă zdravănă. Dar i-a acceptat cererea. De ce? Pentru că işi dorea inima fiului său, işi dorea dragostea lui, şi ştia prea bine că dacă il reţinea cu forţa nu va avea parte niciodată de ea. Băiatul trebuia să dea singur cu capul. Trebuia să guşte lumea inainte să aprecieze belşugul casei părinteşti.
Apoi, NU l-ar fi primit acasă după ce golanul s-a reintors cu mâna in fund, coada intre picioare şi buzunarele goale. In schimb, a ieşit cu bucurie in intâmpinarea lui şi a ţinut un festin in onoarea lui.
...
Oricum ai divagat de la ideea originală a intrebării mele iniţiale. Ceea ce nu mă deranjează câtuşi de puţin, dimpotrivă. Aşa că te poţi lega şi de relaţia Creator-Creaţie cât iţi pofteşte inima.

Am incurcat, scuze.Nu zeflemiseam, sunt cat se poate de serios in probleme de ordin religios si imperfectiune constanta a zeilor.E de fapt, Leviticul, capitolul 26, sub-punctul Blesteme, de la versetul 23 incolo, pana la cel despre canibalism atroce.Restul,maine,mai pe dupa-amiaza, acum trebuie sa caut ceva.

Iubire!

Ai tot respectul si aprecierea mea! Mi-au placut comentariile tale cu privire la Dumnezeu si la religie. Iti doresc sa ramai mereu ferma pe calea Lui. Merita, credinta ta si pocainta ta ii intaresc pe altii. La ce biserica servesti in fiecare duminica?(Cult)

Nu aparţin niciunui cult. Sunt teist non-denominal.
Obişnuiam, ce-i drept, să frecventez o,, biserică locală'' baptistă. Am renunţat la asta cu ceva ani in urmă.
Încă nu sunt creştin per se, dar Dumnezeul iudeo-creştin al Bibliei mi se pare cel mai verosimil. Aşadar, il,, apăr'' când e adus in discuţie in limitele logicii, cunoştinţelor şi raţiunii mele. Mă gândesc serios să fac,, marele pas'', totuşi. Il aud de-o vreme cum bate la uşa mea.

Jackpot.

Si eu ateu non-stop, da ce ai de gand ne parasesti? "marele pas"!?

Nu-mi pun ştreangu' şi nu sar de niciunde (eventual de pe-un bloc de desen), stai lin. A fost prea convingătoare NOname cu argumentul ei. Şi avem şi pariul lui Pascal.

,, Marele pas'', insemnând convertirea la creştinism şi botezul.

Sa inteleg ca-ti aperi legea? Sau Il proclami pe Domnul Isus? Eu sunt din neamul Crestinilor dupa Evanghelie. Sunt prietena cu baptistii si-mi plac. Doar e acelasi DUMNEZEU.

Suntem masinarii care functioneaza pe baza de dragoste si care produc fericire in functie de cantitatea de combustibil cu care suntem alimentate.Cu care ne autoalimentam mai exact. Cu totii avem undeva in strafundurile noastre izvorul acela infinit de dragoste pe care alegem sa il expoatam sau nu.Pana nu il gasim cersim de la ceilalti cate un pic de ''combustibil'' si nu suntem niciodata fericiti, impacati, impliniti, nu putem sa oferim la randul nostru ''combustibil''. Suntem mereu prost dispusi, irascibili, revoltati pe toti si pe toate, cu pretentia sa ni se asculte problemele de parca am fi singurii care au, ne razbunam pe cei dragi pentru ceea ce ni se intampla si le consumam rezervele de ''combustibil''. Personal am fost atat de nefericita si deprimata incat am ajuns la un punct unde pierdusem efectiv notiunea timpului, nu imi mai pasa de nimeni, ii uram pe toti. Dar am avut puterea sa ma ridic de pe jos si sa fiu omul care sunt astazi, puternic si fericit, fara pretentii de la ceilalti.Dar nimic nu am facut pana nu am ales sa iubesc.Pentru ca dragostea e o alegere. Si consecinta ei e fericirea. Unde e ura totul are tendinta sa stea pe loc, sa lancezeasca, sa se descompuna. Sincer nu mi-a fost deloc usor sa iubesc la inceput, sa trec din starea de ura si dispret la una de dragoste, dar acum a devenit un reflex, la fel ca spalatul pe fata dimineata. E minunat cand te trezesti dimineata si simti ca iubesti tot ceea ce ai, tot ceea ce esti, tot ceea ce exista si ca faci parte dintr-un mare intreg.Acum tie ti s-ar putea parea ca vorbesc de pe pereti despre o lume roz plina de curcubeie si unicorni (si mie mi s-ar fi parut la fel acum ceva vreme). Dar nu e asa.Totul incepe cu tine. Have a nice life!

Uau.
Foarte frumos. Felicitările şi complimentele mele, draga mea. A-ţi depăşi condiţia e ceva... extraordinar, intr-adevăr. Te aprob, subscriu şi-ţi dau dreptate. Chiar recent am descoperit intr-o carte metafora,, rezervorului'' şi a,, combustibilului'' uman afectiv.
,, Pentru că dragostea e o alegere.'' Amin. Şi dacă dragostea e o alegere, iar dragostea aduce cu ea fericirea, rezultă din acest silogism că de fapt, fericirea in sine e o alegere. EVRIKA.
...
Dar am o curiozitate. Toate acestea le-ai făcut, le-ai simţit şi trăit, atee fiind?

Cum adică dacă imi apăr,, legea''? Fii mai explicită dacă se poate, la ce te referi prin,, lege''?
Personal, incă mă aflu in demersul căutării şi descoperirii, dar simt că mă apropiu de concluzia decisivă, adică faptul că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, parte integrală a Trinităţii, care a murit şi a inviat pentru umanitate, asta incluzându-mă şi pe mine.

Eşti din,, neamul'' Creştinilor după Evanghelie? Interesantă formularea.
Dacă voi deveni creştin, nu voi aparţine niciunei confesiuni. Voi fi...Creştin, adică urmaş al lui Isus. Pur şi simplu.

Dumnezeu e acelaşi, evident, doar că modul in care il percep unele confesiuni creştine mi se pare eronat din multe puncte de vedere. Am părăsit biserica baptistă, pentru că nu am fost de acord cu multe aspecte ale ideologiei susţinute de ei. Nu, nu se poate pune problema apostaziei, pentru că in primul rând, nu am aparţinut per se niciodată acelei biserici, ci doar o frecventam relativ des, fără să fiu,, membru oficial'' al acesteia; iar apoi, NU am renunţat la ideea de creştinism, ci doar strict la concepţia baptistă.

Spui că nu,, credeai'' că exista Dumnezeu, folosind timpul trecut.
ACUM, în prezent, crezi?

Da, il vad ca si ''sursa'' combustibilului de care vorbeam mai sus, energia care a creeat Universul si care ia diferite forme in functie de concentratia in care se afla.

Aceeasi energie pe care o poti numi Dumnezeu, Iahve, Allah, Mama Natura, sau oricum iti doresti.

Ehe, aici nu îţi mai pot da dreptate.
Concepţia ta sună a panteism.
Iar amalgamul ăsta de elemente eterogene nu are noimă.
NU poţi pune semnul egalităţii între entităţi precum Dumnezeul iudeo-creştin, Allah şi Mama Natură, să fim serioşi.
E o aberaţie.

Nu e nevoie să fii rocket-scientist pentru a realiza că există o diferenţă MAJORĂ între zeii diferitelor religii. Cum pot fi ei una şi aceeaşi entitate, dacă trăsăturile, caracterele lor sunt atât de diferite în fiecare religie/cult. Singurul lucru pe care îl au în comun este faptul că sunt numiţi,, dumnezeu''. În rest, există discrepanţe substanţiale şi incontestabile între ei.

"Dar am o curiozitate. Toate acestea le-ai făcut, le-ai simţit şi trăit, atee fiind?" Nu, era locomotiva cu aburi si si-a revenit cand a venit mecanicu' si a bagat lemne in ea. Deci numai daca esti credincios poti sa iubesti lingand moaste si trancanind rugaciuni, ce lume slaba.

Măi, Hombre. Tu ştii să fii drăguţ când chiar vrei. Însă nu şi de data asta.
Ai tu o patimă, pe care-o cheamă,, pripă''.

Nu ştiu ce inţelegi tu prin noţiunea de,, credinţă'', însă eu NU mă refer, nicidecum, la puparea de moaşte şi la proslăvirea de iconiţe plângăcioase. De,, trăncănit'' rugăciuni nici nu poate fi vorba...mai bine taci şi nu mai comite atâtea sacrilegii.
Dar în fine.

Admir succesul şi reuşita doamnei/domnişoarei noastre. Şi NU am insinuat că e imposibil să iubeşti dacă eşti ateu, sau dacă nu eşti creştin. Poţi foarte mult şi foarte bine.
Întrebarea mea a fost exact aşa cum am precizat...o Curiozitate.

Nu îmi mai băga vorbe în gură şi nu îmi mai răstălmăci cuvintele, te rog.

Bun. Deci eu cred ca Dumnezeu e o energie numita iubire dupa care toti tanjim pentru a fi fericiti. Si daca noi nu detinem adevarul suprem o sa fim judecati cu dreptate pe masura posibilitatilor de a cunoaste care ne-au fost date.Pentru ca atunci ce ne-am face de exemplu cu musulmanii care isi dedica viata lui Dumnezeu? Ii va trimite Dumnezeu oare in iad pentu faptul ca nu au crezut in El cum trebuie?

Aprob

Foarte abstract şi relativ ce spui tu acolo. CINE sau CARE e acel Dumnezeu în care crezi tu? Nu îl identifici cu dumnezeul niciunei religii (iudaism, creştinism, islam etc.)?

Evident că nu ar fi corect să ne judece pentru că nu am crezut in El şi nu ne-am inchinat Lui, dacă nu ne-a dat in acelaşi timp capacitatea de a inţelege şi de a cunoaşte adevărul Lui.
Dar eu cred că Dumnezeu ne-a oferit tuturora posibilitatea, cum spui tu, de a cunoaşte adevărul.

,, Pentru ca atunci ce ne-am face de exemplu cu musulmanii care isi dedica viata lui Dumnezeu?''. Care Dumnezeu? Allah, şi NU Dumnezeului biblic. Să nu facem confuzii de acest gen, pentru că, după cum am mai menţioant, aceştia sunt două entităţi diferite.
...
Ca să înţeleg; tu susţii că Iubirea insăşi e Dumnezeu?

Eu cred ca Dumnezeu e unul singur.Cel putin pentru iudaism, crestinism si islam.Pentru ca la baza sustin aceleasi lucruri. Pe drum insa crezurile se despart: iudaismul nu il recunoaste pe Iisus, iar islamul il considera un profet.Cred ca niciuna din religii nu detine adevarul suprem, pentru ca e posibil ca pe drum sa se fi pierdut sau sa se fi adugat parti, de aici rezultand religiile. Nu sta la latitudidea noastra sa judecam cine are dreptate, pentru ca suntem limitati.Eu consider ca datoria noastra e sa ramanem in religia in care ne-am nascut, daca asa ne-a fost dat. Intr-o alta ordine de idei, consider ca Dumnezeu e acel Ceva care a creeat totul si care e totul, acel Ceva pe care noi, oamenii il numim dragoste, si de care avem nevoie.

De fapt nu era aerul?!

Observ cu desavarsire ca, iti place la nebunie singuratatea. Faci analize, descoperiri, incerci sa afli adevarul care ar fi si care nu. Iti place sa fii independenta in ceea ce faci si sa fii convinsa ca "acel lucru" este cel mai bun. Nu poti veni sa strigi si sa afirmi ca "conceptia baptista este una ridicola"! Ar trebui sa vezi si dincolo de aceasta "conceptie", ce se intampla la serviciile lor, poporul care se integreaza si Il lauda pe Dumnezeu, nu vad de ce ar fi unul controversal. Da, persoanele care apartin "bisericii" nu se comporta asa cum vrei tu sau persista in pacat, viata lor nu e tocmai buna (iar, implicit pastorul sa fie implicat in pacate savarsite) asta ar putea fi fatal pentru tine si, te inteleg. Dar tu, mergi acolo sa: faci analiza omului de rand care Il lauda sau nu pe D-zeu prin faptele lor sau mergi sa te zidesti spiritual impreuna cu biserica? Vezi tu, multi cad in asa zisa "conceptia" unui Cult dar nu vad dincolo de asta. Da, atunci cand faci parte dintr-o biserica trebuie sa-ti placa si sa-ti faca placere ca mergi, dar nu poti ponegri Cultul. Nu el este de vina pentru deciziile omului. De fapt, ce inseamna biserica? Noi suntem una, pregatiti, atunci cand va veni D. Isus. Nu cladirea este cea care te mantuie. Cum nici nu putem fi sfinti (din divinitate), ci doar sfant (adica, pus deoparte). Nu poti trai pe pamant singur, da, te numesti crestin, dar nu poti fi complet numit daca nu faci botezul care, este o porunca! Vrei sa fi pe cont propriu dar, fara botez? Botezul te face membru acelui Cult iar tu trebuie sa te supui "conceptiilor". Nu-l amana: "daca azi auziti glasul Meu, nu va impietriti inimile". Studiile, cautarea ta nu te va mantui daca te impotrivesti Cultelor. 1000 de oameni dintr-un Cult fac ce zice Biblia, iar tu una esti impotriva. Cine are o problema? Ei sau tu? Dumnezeu nu ne-a lasat pe pamant sa traim singuri, ci impreuna. Ma refer strict la biserica. Vreau totusi sa aflu care Cult ti-a atras simturile cu privire la "adevar"?! Una tot trebuie sa fie. La biserica nu mergi pentru x, mergi pentru tine si sa te zidesti, impartasesti impreuna cu ceilalti. Este recomandat sa nu parasesti biserica deoarece poti cadea in pacat foarte usor. Nu-ti inteleg impotrivirea "conceptiei baptiste". Mie mi se par ok, pastorul si restul. La Crestini dupa Evanghelie e sfatul de frati si restul. Biblia atat la baptisti cat si la noi este interpretata la fel. Biblia este cea care conteaza nu organizarea din biserica! Penticostalii si restul sincer nu-i accept, atat. Modul lor de inchinare, staruirea cu ravna dupa Duhul Sfant uitand de multe ori de Trinitate, prorociile si vorbirea in limbi care sunt absolut necesare ca sunt adevarate ca nu. Sper sa meditezi la ceea ce ti-am spus si sa-ti iei voalul de la ochi. Din ce ai vorbit pana acum am remarcat ca esti inteligenta, dar, inteleapta cand vei fi? E o diferenta foarte mare.

Pai zicea ca te face fericit...dar si ala te face, mai ales daca te prinde sub apa....ai dreptate.