Care este părerea voastră referitoare la normalitate? Este normalul universal valabil sau fiecare are normalitatea lui?
Dacă doriţi, puteţi să dezvoltaţi ideea.
Ordonare:
Cronologică
Defineste normal.
Orice civilizatie are proprile bariere in care ceva este acceptabil sau trece in Tabu.
Ce e normal acum nu o sa fie normal peste 50 de ani...si tot asa.
Normalitatea e dictata de societate pana la urma.
Răspunde
Îţi înţeleg intervenţia şi originile ei pur altruiste, dar nu era necesară şi nici potrivită. Cum ai spus şi tu, nu ştii despre ce este vorba şi nu poţi fi pe deplin obiectivă. Sunt nişte probleme vechi şi complexe, adunate în timp, care s-au întâmplat acum să se intersecteze cu subiectul şi au cam izbucnit, dar am lămurit ce am avut de lămurit; deci e bine, stai liniştită.
Nu,dar intelegi ce vreau sa spun.
Aici depinde si de cat de influentabil esti.
Daca parerea oamenilor este tot ce conteaza pentru tine atunci o tii cont mereu nu mai de ei... daca esti o persoana cu personalitate atunci primeaza simtul tau de normalitate si mai apoi parerea lor.
Oamenii sunt niste oi pana la urma.
Este bine uneori sa faci parte din ei, dar asta nu inseamna ca ideile si conceptiile tale nu ar trebui sa primeze.
Mulțumesc, apreciez intenția și intervenția, că acele cuvinte vin de la o persoană ca tine, ți-am remarcat răspunsurile pe aici când am dat de ele.
Și nu am zis asta ca să îi dau în cap lui NOname, ea având o părere contrară.
Nu am mai răspuns, deși puteam, la reply-ul ei, ea zicând că nu mai are rost. Bine, îi respect dorința.
Sper să ne fi lămurit.
De acord. Ai punctat foarte bine.
Când ai o personalitate puternică şi nu eşti dependent de părerile celorlalţi, atunci ai propria normalitate care primează şi dacă se întâmplă să se intersecteze cu normalitatea impusă de societate, bine, dacă nu, iar e bine. Iar cei care sunt ceva mai slabi şi influenţabili vor avea tendinţa să se ia după cei puternici, mulându-se după normalitatea lor (mai greu cu opiniile proprii).
A vorbi despre normalitate e ca si cum as vorbi despre Dumnezeu - n-am vazut-o niciodata, e doar o chestie in care credem, si doar atat.
Normalitatea este un cuvant mult prea absurd pentru era in care traim. Adica....hai sa ne gandim un pic! Ce inseamna de fapt cuvantul asta "normalitate"? Pentru mine pare un ideal, ceva ce nu o sa se intample niciodata. Nu ma vad facand aceleasi lucruri zilnic, nu ma vad respectand regulile tot timpul... si cred ca asta ma face anormala. Sincer, nu cred ca exista un om in viata care sa nu fi facut ceva nepotrivit vreodata, ceva diferit fata de ce suntem invatati sa facem. De aceea cred ca normalitatea este mult mai greu de gasit decat ne-am fi inchipuit! Si totusi ma bucur ca e asa! Ma bucur pentru ca astfel ma pot regasi si eu undeva. Orice om are o doza de nebunie in el si asta il face unic, il transforma intr-un nonconformist, o persoana careia nu-i este frica sa incerce ceva nou in fiecare zi, o persoana careia nu-i este frica de necunoscut. O concluzie pe care pot sa o trag este ca viata nu ar trebui sa se rezume doar la normalitate, nu ar trebui sa alergam neputinciosi dupa ceva ce nu vom avea niciodata. Trebuie sa ne resemnam si sa invatam sa traim cu asta, insa sa nu vedem asta ca pe un handicap ci ca pe un dar, o particularitate a noastra!
Fiecare are normalitatea lui fiindca nu exista oameni la fel chiar si gemenii sunt diferiti emotional si intelectual.
Bun răspuns.
Cât te citeam, îmi răsunau pe rând în minte:
"Jos normalitatea!"
"Sunt un anormal şi am drepturi!" : ))
M25M: "Normalul este un termen conceput de oameni ..si folosit in prostie fara a detine o definitie elementara a acestuia."
De acord, Mihai.
Mă gândeam acum, dacă tot ne place să ne jucăm cu termeni şi etichetări (este oarecum inevitabil), nu ar fi mai bine ca în loc de tăiosul şi discriminator "anormal" să apelăm la mult mai prietenosul "excepţie" (desigur, când e cazul)? Căci "anormal" poţi fi şi în sens pozitiv, iar "excepţional" parcă subliniază mai bine acest lucru şi nici nu sună agresiv şi acuzator.
Personal,de cele mai multe ori, nu arunc etichetele normal sau anormal, pentru ca nu ma consider a fi in masura sa decid eu ce e normal si anormal/exceptie de la normal, fiind invaluit in judecata de subiectivitate, de perceptia mea asupra lucrurilor.
A folosi termenul propus de tine n-ar fi o ideea rea, daca luam in considerare faptul ca notiunea "anormal" poate imbraca o tenta jignitoare. Problema in ceea ce ma priveste este urmatoarea: daca spre exemplu nu vreau sa injuri, din varii motive, iar in locul obscenitatii folosesc, de pilda, expresia "pisici" sau mai stiu eu ce surogat diminutivat, asta nu schimba faptul ca eu injur, ca asta este intentia mea.
Ori, un alt exemplu, cand se folosesc alti termeni care desemneaza o anumita conditie ce poate fi redata printr-un termen: persoana cu deficienta mintala, persoana cu handicap locomotor sunt sinonime cu retardat si, respectiv, handicapat. Daca conventiile societatii au "decis" ca ultimii termeni sunt insultatori asta nu inseamna ca sunt folositi tot timpul pentru a insulta. Dupa cum a spus si George Carlin:" schimband numele conditiei(aici de sanatate) credem ca schimbam conditia".
In ambele cazuri eu vad ipocrizie. Dar asta e parerea mea.
Pai cam asta e adevarul! Fie ca suntem sau nu constienti de asta toti suntem anormali si da, surprinzator, avem si noi drepturi.
Surprinzător e că nu prea le avem (la modul serios vorbind), deşi ar trebui să existe; mai mult sunt doar în teorie.
Exact asta zic si eu! Surprinzator, dar mai suntem si noi pe aici! Poate ar trebui sa fim luati in seama si sa ni se respecte drepturile!
Normalitatea este reprezentata de modul nostru intelectual de intelegere, binenteles, tinand cont de lucrurile din jurul nostru, care oricum, au fost analizate o perioada lunga si ne sunt cunoscute... Noi numim logica o normalitate, dar nu in toate cazurile este asa, depinde de persoana respectiva... Dar cel mai simplu ar fi sa spunem ca normalitatea depinde cumva de niste reguli, care ne sunt impuse si trebuie tratate ca atare, folosindu-ne si de o logica corecta. Un ex: Daca nu avem o logica pura, oamenii politici ar putea da unele reguli care reprezinta o interzicere a regimului totalitar asupra populatiei. Dar noi daca avem si logica combinata impreuna cu inteligenta putem sa deosebim binele de rau, tinand cont de imprejurimile, obiceiurile si traditiile din tara respectiva. Aceasta ar fi doar o oglindire a teoriei, dar din punctul meu de vedere nu exista o teorie a normalitatii.
Nu am fost critica, am exemplificat ce mi se pare mie ca nu prea apartine de normalitate, asa cum eu, familia mea si a antecesorilor mei au considerat-o.
Cred ca stii ca, prin prisma profesiei, m-am ocupat de oameni si de adevaratul sens al vietii, de adevar si "normalitate", asa cum ea se cuvine sa arate pentru a ne putea pune in valoare cat mai bine si pentru a trai in buna intelegere cu toti cei cu care venim in contact.
Eu sunt obisnuita sa traiesc in diversitate si sa accept normalitatea si adevarul, asa cum il vad ceilalti dar, cred ca este important sa departajam putin lucrurile si sa transmitem tinerilor si celor ce au si de invatat ceva de pe acest site ca, normalitatea are "cadre" scrise in cutumele si legile pamantului si ca, normalitatea "importata", din occident, mai ales, trebuie inteleasa, prin prisma epocii in care traim si sa selectam ce este bun si mai putin bun in ceea ce vedem in jurul nostru.
Sunt convinsa ca si eu pot parea celorlalti, mai putin "normala" atunci cand imi expun punctul de vedere, insa imi asum acest risc, din spiritul de camaraderie care trebuie sa primeze.
Un Paste fericit, multa sanatate si cat mai mult bine in lume, prin cresterea gradului de "normalitate general valabil".
Nu'mi place shaorma, imi place doar cum suna numele 
No bah...mori tu de ciuda :*
Oh, cred si eu ca nu-ti place. Abia acum te-ai trezit din lesin... dupa acel reply.
Intru cand n'am ce face pe tpu...rar, rar. Deci peace 
Nu exista oameni normali si anormali,exista doar oameni cu diferite trasaturi si diferite moduri de gandire.
Societatea a creeat,, normalul'' adica ceva ce nu e iesit din comun.
O sa-ti dau un exemplu si il dau pe bune.
E rau daca imi vopsesc parul verde? Nu exista bine si rau general exista cauza si consecinte. Cauza e ca mi-am vopsit parul si consecintele sau urmarile sunt acelea ca majoritatea o sa ma considere ori gay, ori bolnav, ori nu foarte inteligent, ori nerecunascator si ca imi bat joc de trupul de la Dumnezeu...etc, nu prea placute, dar altii o sa spuna ca nu e nimic iesit din comun.
Lumea e facuta din oameni si omul e diferit unul de altul.
Normalitatea diferă de la om la om.Fiecare persoană are fobiile,obiceiurile sau gusturile lui,doar că în ziua de astăzi normalitatea înseamnă să fi ca toţi ceilalţi.Să zicem că dacă un om merge în lenjerie intimă pe stradă,majoritatea oamenilor îl vor crede anormal,deoarece probabil e nebun,dar nu, nu este aşa, până la urma e tot om, nu este extraterestru, corect?
Sper că ai prins ideea.Am încercat să mă exprim corect, dar in momentul de faţă sunt foarte obosit.Baftă!
Https://www.facebook.com/....../photo.php
"Argumentul normalităţii, scuza neajutoratului.
Foarte des noţiunea de normalitate îmi dă dureri puternice de cap, pentru că-i invocată de fiecare dată ca justificare pentru abuzuri. De exemplu, când vine vorba despre persoane ne-heterosexuale. Persoanele care nu agreează ne-heterosexualii involcă argumentul anormalităţii pentru a-şi disculpa homofobia. Destul de des, totuşi, argumentul e aruncat şi-n faţa heterosexualilor cu practici sexuale diferite de-ale majorităţii (de la cazurile banale de jucării sexuale la femei care folosesc strap-on).
Una dintre explicaţiile la care-am ajuns e că noţiunea aberantă de "normalitate" le oferă un sentiment de protecţie. E un transfer de responsabilitate. Nu sunt datori să dea socoteală pentru comportamentul sexual propriu ("îmi place poziţia misionarului pentru că…"), ci recurg la sprijinul majorităţii ("nu e normal să faci sex în altă poziţie decât cea a misionarului" care se traduce prin "majoritatea oamenilor fac sex în poziţia misionarului"). Poate fac asta din lene în gândire sau poate-o fac din frustrare şi nesiguranţă. Sau, mai plauzibil pentru mine, o fac pentru a elimina compeţiţia, excluzându-i din cursă pe cei care nu se conformează standardelor "normalităţii". Le induc celor din jur ideea că sunt ei înşişi ciudaţi dacă preferă ciudaţii (adică cei cu comportament "anormal"). Motiv pentru care foarte multe persoane ne-heterosexuale îşi amână coming-out-ul sau pentru care multe femei se complac în nişte practici sexuale nesatisfăcătoare.
Un exemplu relevant de utilizare a ideii de "normalitate" pentru a comite abuzuri e biserica. Biserica foloseşte ideea de "normalitate" de foarte mult timp pentru a manipula. A construit un cocon de standarde aşa-zis normale, cărora le-a asociat conceptul de "moralitate". Şi-a atribuit drept de autor pe acest concept şi oricine e în afara moralităţii e anormal şi devine paria. E marginalizat. In mod indirect, răul pe care l-a făcut Biserica atribuindu-şi monopol pe standardele de normalitate, este c-a educat zeci de generaţii în spiritul frustrării sexuale şi al respingerii a orice din sfera sexuală care nu se-ncadrează în acest concept. Până şi generaţiile mai puţin religioase sau complet nereligioase sunt afectate, moştenind ideile preconcepute de la părinţi, pentru că e mult mai uşor să te scalzi în ape testate de alţii înainte, decât să te resetezi pe un "mindset" diferit.
Concluzionez franc: normalitatea e scuza celor pe care nu-i duce capul sa vină cu un argument real. A leneşilor în gândire, a persoanelor slabe. Cred că ideea de valori normale, de referinţă, este acceptabilă doar în sfera ştiinţelor reale."
http://caveatlector.eu/......toratului/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
