Care este părerea voastră referitoare la normalitate? Este normalul universal valabil sau fiecare are normalitatea lui?
Dacă doriţi, puteţi să dezvoltaţi ideea.

Cam asa e, aceasta normalitate este mostenita iar generatie dupa generatie ea este modelata de schimbarea in constiinta
simt pe pielea mea aceasta mostenire inainte daca mi se zicea ca asa e normal din principiu faceam contrariu acum sunt ceva mai rational
ai mei parinti au zis ca nu mai exista unu cu ideile mele mai aveau un pic si ma dezmosteneau

"Nu decide nimeni pentru mine ce e etic sau moral, daca calc pe bec inseamna ca merg pe tavan."
Doar atat

Normalul nu este normal. Normalitatea este supraestimata. Este normal ceea ce consideri tu ca este normal pentru tine, confidential. Universal...normalul are o alta denumire: Regulile societatii.

...care nici ele nu sunt univesal valabile, căci diferă de la o zonă la alta.

Încă de la începuturi, oamenii și-au creat propriile legi nenaturale, au stabilit care e frumosul și urâtul, normalul și anormalul, valorosul și nevalorosul, moralul, amoralul sau imoralul, spectaculosul sau plictisitorul. Banii în special au ajuns să conducă aceste legi, dar deja deviez de la temă.

Poți să înțelegi ideea și să ai un stil woodenpintsian miserupist, sau să faci voia celor care te conduc pentru a te face remarcat în societate sau pentru a nu decădea în ochii cuiva, să trăiești viața doar satisfăcându-ți nevoile fizice sau să intri în jocul societății.

Ai zis că pot să dezvolt ideea, am făcut-o .

Cei puternici, cei mari, cei remarcați și cu priză la oameni au decis tot ce am scris eu mai sus, adică normalitatea în sinea ei și au impus. Rețeta e simplă dacă ai oportunitatea să o folosești. E ca un calcul la matematică unde trebuie să afli date necunoscute și apoi să le pui în ordine să afli rezultatul.

Asa e, normalitatea este in stransa legatura cu dreptatea, dar nu numai, eu cred ca si cu adevarul. Pe un nebun nu-l face nebun doar comportamentul, ci si ceea ce zice, absurditati, chestii ireale, deci, am putea spune ca el sare din adevar!? Unele convingeri(nu traditii), care nu au sens conform realitatii si ratiunii, intr-un cuvant, superstitiile, creaza dorinte si slabiciuni, iar ele afecteaza/influenteaza ratiunea de a analiza corect. Religiosii vad minuni in orice, il vad pe Satana in orice fapta rea - ratiunea le este influenta de dorinta si frica.
In cazul hindusilor, cel cu vaca sfanta, eu nu-l pot considera o nomalitate, nu pot intelege de ce ar fi omul inferior vacii, este prea absurd. Aceasta normalitate a lor este din faptul ca ei cred ca stiu adevarul, insa eu sunt convins ca le lipseste adevarul, nu-l pot vedea pentru ca marea majoritate(care este foarte multa) nu sunt destul de evoluati rational, sunt indoctrinati si manipulati, asfel ei pun piedici, nu pot concepe alt normal decat cel stabilit. Sunt sigur ca si la ei sunt lupte aprige de argumente pe tema religioasa, dar majoritatea sunt orbi, exact ca la noi... sau in alte parti.
Le lipseste adevarul, iar asta le dauneaza(parerea mea).

Să înţeleg că dacă nu te conformezi tuturor legilor scrise şi nescrise ale societăţii, te consideri o anormală (nebună/nefirească/nenaturală/bolnavă/nu aşa cum trebuie... după traducerea Dex-ului)?

Pe acest principiu toţi suntem nişte anormali, pentru că în proporţie de 100% nu cred că aceste "legi" sunt respectate de cineva, mai ales că ele sunt atât de interpretabile şi multiple, contadictorii în marea lor majoritate.

Reformulez:
Consideri că orice om care nu se supune acestor "legi" este un anormal (bolnav/nebun/împotriva naturii...)? Are societatea dreptul să-l etichiteze în acest fel?

Iar cu individualitatea cum rămâne?
Sau nu mergi pe ideea "nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie"?

Da, tind să-ţi dau dreptate, însă, personal, aş lăsa o mică portiţă relativităţii adevărului şi posibilităţii că de fapt eu sunt cea nebună, oarbă, anormală...deşi nu mi-s dragi în general etichetările.

Si eu tind sa-ti dau dreptate, bine zici cu portita! Mi-am pus deseori intrebari cu privire la cei cu alte convingeri decat mine, si inca imi pun, vreau sa-i inteleg... Atata diversivitate, convingeri total diferite ma fac cateodata sa ma indoiesc si de propria persoana, daca ma incadrez sau am sarit din "stas". Totusi realitatea, argumentele si dovezile imi spun ca la cei cu convingeri opuse convingerii mele(cei superstitiosi) sunt mai caractizati de subictivism si superficialitate decat mine(este valabila afirmatia strict in cazul superstitiilor, iar aici eu incadrez si credintele religioase).

Mereu m-am intrebat "Ce este normalul de fapt?". Normalul este diferit in functie de om si de educatia pe care o are. Nu stiu... Normal. Definitia cuvantului normal ar trebui schimbata.

Interpretarea ei e dată de inteligența pe care o ai și de cum știi să te justifici.
Poate fi considerat de societate, dar depinde motivul lui și de câți văd.
Etichete se tot pun, corecte sau nu... asta este.
De chestia cu relativitatea pot spune că, în unele cazuri cum este cel cu frumusețea, în general aceleași tipare sunt valabile pentru mulți pentru că așa am fost învățați.

...deci, la modul general vorbind, tinzi să mergi cu turma, după cum bate vântul, şi să faci coaliţii cu cei puternici (azi te mulezi după unul, mâine după altul...)?
E o întrebare retorică.

Cred că știu de ce zici asta, dar nu deschid subiectul acum.
Retorică sau nu, răspund: așa vede societatea că ar fi bine. Eu, de felul meu, sunt diferită, tocmai opusul a ceea ce ai scris tu, iar lumea mă consideră nebună, mai ales în realitate. Suntem într-o societate defectă din punctul ăsta de vedere, vorbeam din prisma lor. Nu mă acuza.

Normal si anormal, doua cuvinte in antiteza, care pot da un concept despre ce este firesc, natural, legal ori "sare" din aceste standarde si atunci apreciem ca cineva, care face lucruri ce sfideaza firescul, este "plecat cu pluta", adica mintea nu-i este acasa.
Nu putem vorbi aici de concepte religioase, de superstitii ci, doar de firescul fiecarei zile, asa cum il vad oamenii ce traiesc intr-o societate.
De exemplu, in familia mea, normal este sa nu se fumeze, traditie mentinuta din mosi stramosi, dar in alte familii, in care fumatul este in cotidian, acela este normalul lor.
Din punct de vedere juridic, cand ne referim la cineva care a savarsit o fapta penala ca este normal, adica acea persoana are responsabilitate pentru faptele sale, ori in cazul in care, la data savarsirii faptei penale, a fost diagnosticat ca, este bolnav psihic si atunci ce a facut el, sfidand legile omenesti, cele divine si cele morale, se apreciaza ca, nu are responsabilitate juridica si drept urmare, va fi internat intr-un ospiciu, unde va fi tratat, ca sa nu mai devina violent si sa distruga si alte vieti.
Am citit cu interes raspunsurile date pana acum si am apreciat ca, multi dintre useri au raspuns inteligent, gandindu-se ce inseamna normalitatea universal valabila si ce inseamna normalitatea, in particular, cu referire la fiecare individ in parte.
Este deja o dezbetere filosofica si este bine ca, ne putem problema ce este normal si ce nu, mai ales ca, in etapa actuala, ne intalnim cu multi care au uitat de normalitate ca regula de baza si aplica, in relatiile cu alti membrii ai societatii ceaa ce considera ei ca este normal, dar din pacate, acel normal sfideaza bunul simt, buna cuviinta ori dreptatea sociala si totusi avand bani cred ca, ei sunt cei ce sunt indreptatiti sa dispuna.
Mie nu mi se pare normal ca unele fete se transforma in "marfa", etalandu-si toate "atuurile", doar pentru a atrage atentia, nu mi se pare normal ca unii tineri sa-si "capseze" figura ori alte parti ale corpului, atarnandu-si diferiti cercei, ori altii drogandu-se, doar pentru a "visa" la o viata mai buna si exemplele ar putea continua, dar devenim "moderni" si atunci aceste lucruri ar putea parea normale.
Buna tema de dezbatere si din care se pot trage multe invataminte.
Un gand bun la toti userii TPU si multa sanatate.

Normal is an illusion. What is normal for the spider is chaos for the fly.
Normalul universal valabil, de exemplu e normal ca oamenii sa fie ghidati de instincte primare.
Dar cand vorbim e normalul individual...aici depinde de experienta de viata a fiecaruia. Cineva din Africa nu va avea nici o problema daca mananca un paianjen, dar pentru cineva de la oras e ceva tabu.

Interesantă abordare, Mariana, şi mă bucur că ţi-a plăcut subiectul. Îl găsesc şi eu fascinant şi inepuizabil şi îmi place mult flexibilitatea lui; îţi permite să te joci cu el şi să-l suceşti pe toate părţile.

Ştii, Mariana, citeam spre sfârşitul răspunsului tău ce nu ţi se pare normal şi mi-a sărit în ochi faptul că ai vorbit doar despre ceilalţi, despre ce nu ţi se pare normal în comportamentul oamenilor care te înconjoară, unor străini până la urmă, care, cât timp respectă legea şi nu îţi încalcă drepturile, libertatea, nu au de ce să fie judecaţi sau desconsideraţi (ştiu că nu ai avut o rea intenţie şi au fost doar nişte exemple); şi atunci m-am gândit: ce ar fi să tindem să ne vedem de normalităţile şi anormalităţile noastre şi să nu ne asumăm rolul de judecători, catalogându-i pe ceilalţi, să-i privim cu mai puţin criticism şi cu mai multă detaşare şi acceptare, toleranţă la diversitate? Pe sistem: nu cred că este normal să-mi tatuez corpul, dar nu mi se pare nimic anormal dacă şi-l tatuează altcineva, adult şi cu discenamant.
Poate în acest fel normalitatea ar fi ceva mai normală (mă rog, după raţionamentele mele). : ))

Aşa e. : ))
Intensitatea relativităţii normalităţii este uimitoare de multe ori.

Lumea te consideră nebună? Te acuzi singură, Jelli (sau Ametyst?), atât verbal, faptic, cât şi prin atitudini.

http://www.tpu.ro/......auna-cand/

Da, mare chestie. Am și eu o problemă și am postat pe alt cont, am dreptul la intimitate, bine? De unde știu că tu nu ai făcut asta? Dar desigur, cum să ai tu altă treabă în afara de a stălkui profile? Mă rog, nu contează asta acum.
Probabil încerci să mă faci să mă simt umilită, jignită, înfrântă sau mai știu eu cum. Cum ai părăsit tu site-ul o vreme și ai revenit complet schimbată. Mai știi când ți-am dedicat melodia aia? Știi tu care, că mi-ai șters răspunsul. Ah da, sau întrebarea aia raportată pe care ai pus-o ca să îți arăți mușchii virtual, nu ai făcut decât să mă amuzi, se vedea din votul ce ți l-am dat, dacă te uiți și pe acolo, că sigur o faci. Să nu crezi că-ți port pică acum, e tardiv. Și cred că și ție ți-e mai bine să nu faci pe zâna iubitoare de pace, cum chiar te-am crezut o perioadă, știi tu care.

Da' n-a durat mult să iasă la suprafaţă mahalagioaica din tine. : )) Eşti atât de previzibilă...

Te oftici şi devii ofensivă de parcă am spus vreo noutate sau un neadevăr.

Normalitatea ta este sub un real semn al întrebării (de aia şi reformulasem prima întrebare).
Ai nevoie de un psiholog şi cred că o ştii şi tu.
Iar la cât de uşor te laşi influenţată şi dusă de nas, ai nevoie şi de o minte întreagă şi o personalitate. Sănătate!

Mahalagioaică eram în perioada Toți pentru Kronstadt - Toți contra NOname. Chiar nu cred că mai e cazul.
Mă oftic? Ce termen ai mai găsit și tu. Și cum să reacționez când faci măgării din astea? De parcă ar fi vina mea că am acel dezechilibru, fiecare cu problemele sale. Chiar nu era cazul să mă expui. Probabil m-ai recunoscut după exprimare, nu știu, dar puteai să nu îmi faci așa ceva. Acum nu o să mai fie „Jelli care și-a bătut bunica" ci „Jelli cu două conturi care se excită la lucruri anormale". Chiar meritam așa ceva? Orice aș spune, iar o să fiu blamată de lumea care judecă fără să cunoască. Probabil te face să te simți împlinită, doar atât ți-a rămas? Nu mă face să cred că ești într-un scaun cu rotile. Probabil ești foarte frustrată și neîmplinită, așa că încerci să îi faci pe alții să se simtă josnic? Te rog, zi-mi doar că mă înșel...

Vezi? Îmi judeci normalitatea după normalitatea ta, de parcă nu ar fi un subiect relativ, încercând parcă să o impui. Ce ziceai de individualitate?

Am nevoie, am o grămadă de probleme, probabil le știi la cât m-ai „psihanalizat" și stăkuit, cum faci cu toți de altfel.

Da, da, sunt influențabilă și naivă, exact ca mama mea. Măcar acum recunoști că ai încercat doar a căpăta cât mai multă putere aici, pe acest site. Sau vrei să spui că alții mi-au băgat chestii-n cap? Nu a fost nimeni. Am văzut și eu ce a fost de văzut, interpretarea rămâne o problemă.
Încă mă formez, la fel și cu „mintea întreagă și personalitatea".

Și eu îți doresc multă sănătate, fă și o plimbare mâine dimineață prin parc, poate mai lași din frustrări deoparte.

Problemele psihice nu mai intră la inofensiva categorie a individualităţilor. Ele depăşesc cu mult limita normalului; ţin de sănătate.
Tu chiar ai nevoie de ajutor.

Iar de expus, nu eu te-am expus, ci Aero (prin el am dat de tine) şi tu:
http://www.tpu.ro/......r-absolut/

...
Bine ţi-a zis Paulla:
http://www.tpu.ro/......-cu-lumea/

Din moment ce tu urăşti şi critici pe toată lumea, nu pui suflet în relaţii, în prietenii, împarţi amabilităţi superficiale şi false, te prefaci, mimezi, îţi baţi joc, trădezi încrederea...cum poţi să pretinzi la un altfel de comportament din partea celorlalţi? Îl meriţi? Ai mii de pretenţii de la ceilalţi, mii de reproşuri şi insulte (câte sute de postări ai şterse de admin?), dar când vine vorba de tine, te victimizezi şi te dai mică şi lovită, cerând înţelegere (de câteva ori chiar am picat în plasă).
Îi terorizezi pe toţi, te spargi în figuri, cerşeşti atenție, îi latri pe toţi pe unde apuci, deşi tu ai probleme cu muuuult mai grave.
"Probabil ești foarte frustrată și neîmplinită, așa că încerci să îi faci pe alții să se simtă josnic?"
În cazul tău nu mai e niciun "probabil", e ceva evident şi confirmat.
Eşti de o ipocrizie şi aroganţă fără margini (măcar ceva), deşi cândva aveai potenţial şi păreai un om de treabă...păreai...altfel nu te-aş fi susţinut şi apărat de atâtea ori şi nu aş fi garantat pentru tine; m-ai dezamăgit, Jelli.
...
Dar poate te mai poate repara vreun psihiatru, aşa că apelează cu încredere. Sănătate!

Normalul nu este universal valabil,aiurea.
Astea sunt pareri ale oamenilor psihopati si fanatici in ale frumusetii si perfectiunii.
E o obsesie bolnavicioasa.

Fiecare are normalitatea sa. Ceea ce tie ti se va parea normal,altuia i se va parea in acelasi timp,total anormal.
Depinde totul de perceptia noastra,cat e ea de diferita sau dezvoltata in comparatie cu a altor persoane.

Din pacate,nu exista un ghid suprem in lume care sa traseze niste linii si sa defineasca normalul absolut.

E o lume neutra, unde normalul, frumusetea, perfectiunea sunt relative, ele nu exista in stare pura ci sunt create.

Perfect de acord, LiZa.

"Ne cam place să ne considerăm normali..."
Nu prea...
Problema cu normalitatea este ca tinem prea mult cont de parerea celor din jur. Facem lucrurile in asa fel incat sa fim in pas cu societatea.
N-am inteles niciodata de ce...
Daca oamenii s-ar comporta natural, si ar reactiona pe moment cum simt nevoia, normalitatea nu ar mai exista.
Eu asta fac. Daca simt nevoia sa ma dau cu capul de un copac, asta fac, pentru ca mi se pare normal sa fac asta daca asa simt.

Te felicit, eşti un om (aproape) liber.

Hai că o iau pe rând:
1. Da, dar te-ai gândit, pot primi? Dispun de condițiile necesare?

Crezi că eu nu m-am săturat să îmi spună toată lumea cât de nebună, ciudățenie, proastă, urâtă din toate punctele de vedere ce sunt? Nu am de gând să mă victimizez, sunt doar naturală și acționez așa cum simt.

Cât despre întrebarea aceea, Aero nu a scos un cuvânt despre Jelli, de-aia mi-am permis să îți răspund. Puteam fi oricine altcineva, dar văd că exprimarea probabil m-a trădat. Credeam că nu mai sunt subiect de actualitate și de bârfă pentru unii pe TPU, dar nu, cineva trebuie să își bage nasul neapărat!

„Din moment ce tu urăşti şi critici pe toată lumea, nu pui suflet în relaţii, în prietenii, împarţi amabilităţi superficiale şi false, te prefaci, mimezi, îţi baţi joc, trădezi încrederea...cum poţi să pretinzi la un altfel de comportament din partea celorlalţi?" - m-ai înțeles greșit. De fapt nu, nu m-ai înțeles în niciun fel. Aș vrea să găsesc o persoană de care să mă atașez, de data asta să fie reciproc sentimentul, pe care să nu trebuiască să o tratez doar cu politețe și atât, de acolo și acea apreciere de care spui. Mi-ar plăcea să redevin o persoană... socială și sociabilă.
E groaznic să nu ai chef de nimeni și de nimic.
Ce îmi zicea Paulla în privat? Că am ajuns să îi urăsc pe toți cei cu viață socială? Se poate spune și așa; de fapt nu îi urăsc pe ei, mă urăsc pe mine că nu pot fi măcar la nivelul lor. Când eram mică, eram mereu cea mai matură, mai informată, sobră, peste nivelul celorlalți; imaginează-ți cum o persoană
(metonimie pentru comunitate) poate să îți dărâme toate principiile în care credeai, să ajungi să mănânci din troaca porcilor odată cu ei, devenind și tu la fel. Nu mai știi în ce să crezi, ce să faci, ce e corect și ce nu, cum să îți organizezi viața, deci se creează un talmeș-balmeș. Așa că am făcut și eu ce am putut, mi-am descărcat frustrările pe ceilalți când am simțit că a fost cazul. Am încercat și eu să fiu un om normal, să fac ce fac și ceilalți, fiindcă știi, una e să fii diferit, alta nebun.

Serios, Flav s-a retras de pe site și i-ai luat tu locul?! Nu, nu îmi răspunde, pentru că e confirmat.

„Îi terorizezi pe toţi, te spargi în figuri, cerşeşti atenție, îi latri pe toţi pe unde apuci, deşi tu ai probleme cu muuuult mai grave." - ok, imaginează-ți de data asta cum e să fii mereu cel care stă într-un colț într-o discuție cu căștile în urechi, să nu aibă curaj, părinții să fie prea obosiți sau ocupați, uneori chiar absenți și să nu primești atenție de nicăieri. Imaginează-ți cum e să stai singur în cameră de dimineața până seara, singurii tăi prieteni fiind departe, iar dacă încerci în realitate să primești atenție, să te lovești și acolo de vorbe dure. Apoi, am și eu nevoile mele, cum vrei să mi le îndeplinec? Am dorințele mele, idealurile mele, gândurile obsesiv-compulsive, probleme peste probleme...
Dacă o iau pe sistemul ăsta, și eu pot spune că ți-ai creat o personalitate care la început să pară prietenoasă cu toți (încă mă întreb cum găseai toți userii și aveai atâta timp să răspunzi dacă le dădeai cerere de prietenie la greu) și apoi să își dezvăluie adevăratul caracter, după o absență misterioasă de vreo lună. Poate în realitate nu ești implinită; uite, mi-am recunoscut defectele, tu ai face-o? Ți-au zis-o mulți până acum; ești un personaj enigmatic și chiar tu ai acceptat să fii așa (nu degeaba te cheamă NOname).

Sper să fie cineva să mă scoată din starea asta, altfel îmi iau câmpii. Nu mi-ar fi rușine să apelez, am și făcut-o, de fapt am fost odată în excursie când avusesem un așa-zis conflict cu cineva și o fată a spus „las-o în pace, nu vezi că e pe pastile?". M-am simțit ca ultimul om, fără intimitate, fără a fi cineva normal. Și mai știi că mama a vrut să mă interneze la Obregia? M-aș simți mai bine acolo cu tratament injectabil și cu creierul spălat, să dorm non-stop, să nu am și eu o bucurie. Știi toate astea? Nu știi și nici că-ți pasă, dar mă judeci.

Parerea mea despre normalitate este aceea ca fiecare este normal pentru anumite persoane. Uite, un exemplu, din punctul meu de vedere persoanele care stau si vorbesc in modul acela formal si au tonul acela superior, care nu accepta glumele putin mai porcoase, care cred ca toti din jurul lor sunt inferiori, mi se pare niste... Nu pot descrie. Fiecare este normal in felul lui pentru anumite persoane, depinde de modul de ati privi grupul

Tu mă judeci (şi nu doar pe mine) în necunoştinţă de cauză, bazându-te doar pe nişte presupoziţii şi imaginaţie (nu îmi expun intimităţile pe site, căci viaţa mea personală mă priveşte doar pe mine; nu dau raportul nimănui, ca să poţi trage nişte concluzii şi, în consecinţă, nu mă cunoşti), eu în schimb doar ţi-am arătat hibele tale, despre care ştii şi tu foarte bine, dar de care uiţi atât de des şi îţi permiţi să faci pe marele moralistă şi judecătoare şi să-ţi descarci frustrările pe ceilalţi, care nu au nicio vină că ai tu o viaţă nefericită şi dereglări de ordin psihic şi că prin ei încerci să loveşti în tine, fiind uşor masochistă.

Dacă vrei să fii tratată frumos, cu respect, să primeşti afecţiune, înţelegere şi atenţie, de ce muşti mâna care te hrăneşte şi te porţi cu ceilalţi exact cum nu ai vrea să se poarte cu tine? Nu vrei să fii înjosită, dar înjoseşti, nu vrei să fii jignită, dar jigneşti... Asta era ideea.

Nu-mi răspunde, nu mai are rost să continuăm.

Sănătate şi mult noroc în viaţă. Sper să-ţi găseşti echilibrul şi să devii mai bună, o persoană pe care ai putea să o iubeşti şi să o respecţi, căci de aici ţi se trag toate frustrările şi problemele.

Nu stiu ce e intre voi doua si nu voiam sa ma bag ca musca in lapte,dar orice conflicte vechi ar fi,dati-le uitarii,pe bune.

--Jelli,esti tanara,totul se va schimba mai tarziu cand vei creste si te vei adapta. Iar daca nu o vei face,nu-i nimic,nu e o crima sa ramai tu,asa cum esti,chiar daca ceilalti nu au habar de ceea ce ai tu in interior.

Normalitatea nu are reguli,normalul este pentru fiecare in parte asa cum e el,si nu cum e majoritatea. Esti o fata foarte inteligenta,sa stii, stii sa vorbesti si vezi lucrurile in perspectiva ceea ce nu toti pot face. Nu renunta la gandirea ta profunda.

--NOname, tu imi pari o fata desteapta,inteligenta,cu capul pe umeri. Intelege ca oamenii care trec prin perioade dificile si sufera,nu au nevoie de cuvinte grele si nici de critici pentru ca le fac rau,le inrautatesc starea in care deja se afla.

Nu vad nimic rau in faptul ca a pus o intrebare la care cere o rezolvare, nu este deloc penibil asa ceva. Cand nu ai pe nimeni cu care sa poti vorbi si care chiar sa te inteleaga cu adevarat si sa nu rada de tine, atunci apelezi la orice sursa pentru a fi ajutat.

NU e de judecat deloc asa ceva. Nu o face, te rog.
Nu judecam asa usor fara a stii de fapt cum stau lucrurile in vietile celorlalti.

Nu va mai jigniti, cuvintele sunt mai taioase decat faptele.