Cine sunt eu? Cine eşti tu? Am visat foarte realist că sunt ceva ce nu sunt şi am realizat că în diferite circumstanţe puteam să fiu şi o prostituată, şi o drogată, şi o violonistă, şi o comunistă, şi o psihopată, şi o actriţă, şi o criminală, şi o ingineră la NASA, şi o mamă a zece, şi un bărbat trans, şi să nu fiu deloc... Iar dacă am impresia că am găsit ceva ce n-aş putea fi, în principiu, este doar pentru că pe moment nu am reuşit să-mi imaginez nişte circumstanţe potrivite. Atunci ce e acel ceva care mă face eu? Există? Cine sunt Eu, dacă ideile şi faptele nu-mi aparţin? Sau poate există doar eu-ri de moment, ca nişte costume de închiriat? Doar sunt... fără eu? Stai, ca pe asta parca o stiam, ca am tot raspuns cu "doar sunt", dar constientizez ca nu pe deplin constient. 
V-am ametit? Scuze. Idei?
Ordonare:
Cronologică
Felul tau de a fi e unic.Nu exista doua persoane la fel,nimeni nu a mai fost si nu o sa mai fie asa cum esti tu.
Au fost,sunt si o sa fie persoane care sunt aproape de caracter cu tine,atat de aproape incat ai zice ca te regastesti aproape complet in ele,dar subliniez " aproape ". Cineva EXACT ca tine nu a existat,nu exista si nici nu o sa existe. Felul tau unic de a gandi,de a simti,dorintele, placerile.
Simtul umorului sau compasiunea, pot sa fie la oricine, dar fiecare le exprima intr-un mod unic, aia face diferenta.
Răspunde
Interesant. Dar mă întreb, atunci ce s-ar întâmpla dacă m-aş naşte fără conştiinţă (cu un handicap, ceva).
"Nu exista doua persoane la fel, nimeni nu a mai fost si nu o sa mai fie asa cum esti tu (...) Cineva EXACT ca tine nu a existat, nu exista si nici nu o sa existe" - probabil, dar nu cumva pentru că nimeni nu s-a mai aflat în aceleaşi circumstanţe ca şi mine (numărul lor şi combinaţiile între ele fiind infinite), unicitatea lor fiind reflectată asupra mea?
Dar hai să ne imaginăm că totuşi toţi suntem ghidaţi de circumstanţe identice şi cu toate astea ne diferenţiem uşor între noi. Ce e acel ceva care ne diferenţiază? Nu ştiu cum să-l iau, cum să-i zic. Mă depăşeşte.
Pai,chiar daca trecem prin aceleasi circumstante toti, cum stim ca exista ceva unic in fiecare, stim deseamenea ca nu o sa facem fix aceleasi alegeri, sau daca le-am face, le-am manifesta intr-un mod diferit.
Chiar TU.
Nu esti mintea ta, nu esti emotiile tale, nu esti corpul tau.
Cand se "sting" toate astea, tu ramai.
E "ADN" ul tau spiritual sa zicem, aia face diferenta.
Fiecare este unic! Tu nu ești nici prostituată, nici actriță, nici comunistă, nici violonistă. Ești TU pur și simplu. Nu te poți compara cu nimeni. E adevărat că câteodată cu toți jucăm un rol, sau mai multe dar într-un final cu toți suntem la fel și unici, adică oameni. 
Deci dupa parerea ta un om cu handicap nu are constiinta, nu traieste, nu simte... nimic?
Banuiesc ca aceeasi parere o ai si despre celelalte animale. Daca nu au constiinta, inseamna ca ele nu simt, nu functioneaza, nu au instinct?
Un bebelus are si el constiinta, chiar daca nu gandeste, chiar daca nu stie nimic.
Ce intelegi tu prin constiinta?
Esti constienta de subiectivitate, esti constienta de ceea ce simti... si nu in ultimul rand, traiesti.
Constiinta pe care o ai tu si un om cu handicap, si un caine, o pasare... e aceeasi.
Ai spus ca daca simti ca nu esti un eu, atunci ce esti?
Te astepti la un raspuns? Daca ceea ce esti tu nu este un simplu raspuns, esti mult mai mult de atat? Iar faptul ca suntem un "eu" nu este decat o conditionare, adica o idee repetata si, intr-un final, crezuta orbeste?
Subiectivismul are loc in constiinta, pentru ca esti constienta de el.
Daca un om nu gandeste (are vreun handicap) asta nu raneste cu nimic constiinta.
Nu m-ai înţeles. Mă refeream la un handicap ce presupune o stare vegetativă, ca atunci când eşti în comă. Există cazuri, deşi rare, când conştiinţa iese din discuţie.
După logica ta, în cazuri de genul omul dispare ca "eu", nu există. Aşteptam o confirmare din partea ta sau realizare că nu te-ai gândit la toate aspectele problemei.
In aceasta viata iti gasesti singura calea...in loc sa te gandesti daca as fi fost o..ai putea sa te gandesti sa faci ceva creativ, sa fii un exemplu pentru oameni. Trebuie sa nu.ti mai traiesti viata la conditional-optativ
Tu trebuie sa incersci sa.ti creezi un drum in viata.
Pentru unii oameni poate esti nimic, pentru altii poate esti tot ce conteaza, insa tu poti fi ce vrei sau mai bine zis cum vrei, poti sa te consideri ca esti cea mai ''smechera'' sau invers.Momentan esti o bucata de carne si oase(cum suntem toti). Dupa ce mori pur si simplu nu mai esti nimic, nu mai existi.
Intr-adevar, nu stiu raspunsul exact, pentru ca nu am fost niciodata in situatie. Insa as putea sa dau exemplu starea in care suntem atunci cand dormim.
Chiar daca atunci nu suntem treji, constiinta tot este acolo, altfel cum ar putea fi visele simtite, constientizate in timpul somnului si dupa ce ne trezim? Ceva le da "viata".
Eu folosesc termenul de "costiinta" la acel ceva constant... probabil nu e un termen potrivit pentru toate situatiile.
Da, nu stiu raspunsul exact, insa ceva constant este cu siguranta acolo, indiferent de ganduri, subiectivism, experientele care le are un individ.
Buna NOname, eu am intrat pe net cu totul si cu totul pentru altceva, dar vazand intrebarea ineresanta dealtfel,''cine suntem'', de ''unde venim'', si ''unde plecam'' adica cine sunt eu? cine esti tu? eu iti raspund prin niste versuri de-ale lui M. Eminescu.
In orice om o lume isi face incercarea,
Batranul Demiurgos se opinteste-n van
In orice minte lumea isi pune intrebarea
Din nou:de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sadite in noian?
Un om de stiinta spunea despre Eminescu ca daca ar fi scris in limba germana sau engleza ajungea un poet de talie mondiala, precum Shakespeare, nenorocitii nu organizeaza nimic in amintirea lui, asa cum fac in cazul lui Enescu.Tot acel om de stiinta a spus ca Eminescu ar trebui canonizat, dar eu ma intreb cine sa-l canonizeze I.P.S. Teodosie 
Jucam mai de mult cu copiii in fata blocului un joc in care trebuia sa definim cate ceva prin ceea ce NU este. Nu numai ca era infiorator de aproape de realitate dar era si foarte amuzant.
Intotdeauna visam ce ne dorim sa fim, dar nu vom fi ce visam, vom fi ce putem fi in functie de calitatile noastre, contextul in care traim, norocul si de ce nu soarta care ne-a fost predestinata.
Eu consider ca fiecare om are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa se realizeze asa cum isi doreste.
Buna ralf1971 sunt- de acord cu tine ca fiecare om poate visa sa ajunga ce-a ce=si doreste el,nimeni nu-i poate fura visele si inteligenta,creativitatea nativa cu care se nasc unii,iar altii trebuie sasi formeze/dezvolte creativitatea,e.t.c. prin diferite exercitii,dar nu sunt de acord cu tine cand zici ca mai trebuie sa ai si noroc si soarta care ne-a fost predestinata,eu sunt de alta parere fiecare om isi face soarta cu mana lui, deci totul depinde de el,mai este o vb dumnezeu iti da,dar nu-ti baga in sac,adica omul este dotat cu tot ce-i trebuie calitati psihice si fizice nebanuite cu care ne putem descurca in lumea fizica,Deci omul se poate realiza punandusi/dezvoltandusi calitatile sale cu care a fost dotat de catre aceasta inteligena a materiei,avem nevoie si de providenta divina,in cazuri extreme,cum ar fi pericolul de disparitie a omenirii,atunci sigur va interveni si aceasta inteligenta a materiei,in rest nu vad de ce ar trebui sa intervina, sa ne ajute cu ce? ne-a dotat cu de toate, totul depinde de noi, Confucius spunea, succesul depinde de noi, nu conteaza ce faci in viata daca vrei sa devii un om de succes trebuie sa te pregatesti pt.asta,nu te nelinistii din cauza lucrurilor marunte,sa faci greseli nu este o crima,nu permite esecurilor sa-ti strice ziua, Sunt multe exemple de oameni care au reusit sa-si schimbe soarta, cum a fost thomas edilson, Cineva, nu stiu cine a spus dar asa de frumos a spus-o, ceva de genu, cand soarta ti-e potrivnica, nu uita de forta din inima ta.iar tipul care a spus chestea aceasta a stiut ce spune, pt.ca daca nu stii,sau probabil stii,inima care este cel mai puternic muschi, nu se opreste niciodata, eu ma intrebam tot timpul din ce cauza bate inima aceaata,bate asa de capul ei,cine o stimuleaza,si am cautat raspunsuri si am gasit,fizica ne da raspunsul(stiinta)ea are propriul impuls electric, ea continua sa bata chiar daca este separata de corp, campul electromagnetic se intinde pe catva metri in afara corpuluui, si contrar ceea ce se crede inima trimite mai multe informatii catre creier si nu invers, deci acel intelept care a spus ca daca simti ca soarta ti-e potrivinica, dezvoltati forta din inima ta, a stiut bine ce zice.
Dupa parerea mea "eu" reprezinta toate intamplarile si amintirile din trecut pana in prezent, nu cred ca exista un "eu de inchiriat" cum spui tu dar poti spune ca toti avem in interior "adevaratul eu " acea personalitate de care ne este frica sau nu o putem arata lumii din diverse motive, Tu esti TU un complex de decizii luat din sentimente si amintiri, la fel sunt si eu, la fel suntem toti, cat despre vise... un teritoriu necunoscut inca dar dupa parerea mea (poate sper sau sunt putin nebun ) visele pot fi : amintiri dintr-o lume paralela, sau felul subconstientului de a ne arata ca daca am fi luat alte decizii pana acum treaba ar sta altfel, ceva gen : daca ai fi invatat mai mult ai fi ajuns la NASA sau daca ai fi iesit in adolescenta cu "baiatu' rau de la scara" ai fi ajuns o drogata.
Tu esti Tu cum am mai spus un complex de decizii, amintiri si sentimente nu poti schimba asta cum nu poti schimba trecutul dar iti poti alege viitorul 
Ps : sunt mai mult ca sigur ca nu sunt coerent, dupa ce ma trezesc am sa verific ce am scris.
Întrebarea ta îmi aduce aminte de o carte citita curând adică Romanul adoleșcentului miop.Ți-o recomand, abordeaza multe teme asemanătoare cu cea pe care tu ai abordat-o.
P.S. Nu e vorba neaparat despre adoleșență, răspunde la întrebări pe care oricine și-i le pune la un moment dat in viață în legătură cu gasirea identității sale
Omul este condus de 2 parti:minte si suflet.
Mintea este receptorul gandurilor si cel care analizeaza fiecare gand si vede care e bun si care e rau,in diferite contexte.
Sufletul in schimb esti TU! Sufletul este cel care simte rezultatul actiunilor mintii tale,acum depinde ce ganduri vrei tu sa receptionezi si posibil sa le aplici,trebuie sa vezi cu ochii mintii ca sa vezi ce este cu adevarat drept si ce nu este drept!
Dumnezeu a programat absolut totul! El a creat tot, chiar si teatrul asta numit "viata" la care tot EL a scris si scenariul.
Prin scenariu ma refer la tot ce se intampla, viata cotidiana, intamplari mai mult sau mai putin placute, tot! Nu te-ai intrebat vreodata cand s-a intamplat ceva fix cand ai avut nevoie:Oare cum s-a intamplat asta fix cand am avut nevoie?
Coincidenta si norocul sunt ceva ce doar noi vedem pe moment, pe cand tot ce se intampla este programat de la bun inceput.Acum depinde de fiecare ce roluri am primit,unul poate e inginer la Microsoft,altul poate e vanzator in piata,alta e cantareata,altul poate e gunoier si tot asa...
In cap avem ganduri bune si rele,normal ca tot omu' mai faci o greseala,mai faci o trasnaie,poate te supara cineva si ii faci un rau si tot asa,dar ideea e sa nu te lasi dominat doar de gandurile rele,sa ai o masura,sa ai si niste ganduri mai "omenesti" cum se zice chiar daca lumea in ziua de azi devine mai agresiva pe zi ce trece,atata timp cat faci asta esti ok si nu trebuie sa-ti faci nicio problema.
Dumnezeu este in cei care cred in El,el este Dreptatea,asta rezulta ca daca ai dreptate il ai si pe El.(bine,sa nu te gandesti acum ca tu esti Dumnezeu,nu vreau sa te fac sa crezi asta)
Bun,acum sa trecem la rezultat:El fiind in cei ce cred in El si au dreptate,automat sunt Fiii Lui.
Indiferent de ce rol ai avea,nu trebuie sa te pierzi,#rezista si ai incredere, te poti schimba intr-o persoana mai buna, iar cu gandul asta iti poti schimba intreaga viata si chiar mai mult.
Stiu ca pe unii ii sperie raspunsul meu dar stati fara griji, nu e nevoie sa fiti sfinti, trebuie doar sa aveti putina "omenie" cum se zice si sunteti ok.
Pai de fapt e cam asa. Cand te nasti nu ai un "Eu", nu ai o personalitate ai doar o esenta, conform invataturii. Cand te nasti esti pur si simplu. Spunea initiatorul ca omul dupa ce se naste e ca o foaie alba, iar apoi vin parintii, prietenii, rudele, societatea si fiecare vrea sa lase o urma pe acea foaie, fiecare incercand s-o modeleze dupa cum ii place si asta devine ceea ce esti tu, o gramada de mazgalituri dintre care nu stii care esti tu cu adevarat. De fapt acestea sunt doar lucruri care au rezultat din influentele exterioare. Scopul este ca tu sa depui un efort constient si sa vezi toate aceste manefestari a ceea ce nu esti, sa devi un observator obiectiv si dupa ce realizezi ca functionezi mecanic si nu esti toate lucrurile cu care te identificai ceva in tine incepe sa se modifice. Deci acea creare a unui "Eu" permanent nu se face la intamplare ci e rezultatul unei munci-care nu dureaza putin-constiente. Oricum, desi eu practicam invatatura sunt doar un incepator pe cale, nu pot stii cum sta treaba cu obtinerea permanentei pentru ca sunt prea departe de ea. Cert e ca de munca cu care trebuie sa inceapa o persoana care urmeaza calea m-am convins singur ca da rezultate si ca nu sunt doar filozofii ca in majoritatea cazurilor. Am inceput sa invat lucuri despre functionarea mea si sa pot opri-uneori- anumite manifestari mecanice. Si e permanent deoarece nu a fost "creat" sub influenta legii intamplarii, ci e o "constructie" constienta. Si da, e denpendent de circumstante pentru ca la inceput nu poate fi altfel. E o intamplare ca tu ai realizat impermanenta ta. Acum tine de tine daca vrei sa lasi lucrurile asa sau stiind asta o sa incerci sa te "transformi". Astea sunt explicate mai pe larg si mai bine in carte. Oricum cel mai bine e sa te convingi singura de veridicitatea informatiilor punand in practica-cum scrie si in carte.
Îmi place optimismul din ideea asta, o face luminoasă cumva.
Tocmai am terminat de vizionat Doctor Strange (nominalizat la Oscar pentru efecte vizuale), se sincronizează cumva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
