Cu dezabilitati fizice se poate trai! Oricand si oricui i se poate intampla un accident, sa ramana fara maine, fara picioare...Nu trebuie neaparat sa te nasti asa!
Grave sunt dezabilitatile psihice( dar, ma repet...nu stiu cat de usor ar putea fi depistate in primele 3 luni) sau si mai grav, dezabilitati si fizice si psihice la un loc!
Daca, ipotetic vorbind un medic mi-ar spune in primele luni de sarcina, ca voi da nastere unui copil cu dezabilitati mentale si fizice grave, NU L-AS CREDE!
M-as duce in strainatate!
Daca si acolo vreo 10 medici mi-ar spune acelasi lucru, nu l-as naste!
Nu i-as da viata, pentru ca dandu-i viata, i-as da de fapt moarte! Copilul acela nu ar stii ce este viata, el ar trai in lumea lui proprie! Lume in care nici macar propria mama nu ar exista! Poate ca ar deveni un pericol pentru cei din jur si atunci ar trebui inchis in sanatoriu undeva...nu stiu, sunt ipoteze!
Clar este ca aceea n-ar fi VIATA! Si niciun copil din lume nu merita asta!
Cine are dezabilitati fizice da poate(!) fi fericit, dar nu este o regula, eu cred ca sunt cazuri foarte putine. Este posibil si adevarat ce spui tu daca persoana cu dezabilitati fizice are si dezabilitati mintale, dar o persoana constienta ca defectul ei fizic este o piedica bucuriilor si fericirii ei ea nu mai poate fi destul de fericita. Fericirea ei este foarte scurta, in orice moment poate aparea ceva care-i va spulbera fericirea, ceva care ii va scoate defectul in evidenta. Daca privim doar la suprafata, da, asa pare cum spui tu, dar eu nu pot crede asta. In plus, societatea ne evidentiaza doar, sau mai bine zis, mai mult cazurile fericite.
Da, asa este, scopul conteaza. Dar daca la oameni intregi le este greu sa-si gaseasca un scop in viata, nu pot crede ca cei cu dezabilitati au mai multe sanse. Dezabilitatile vor fi o piedica in atingerea scopului. Insa, aici depinde foarte mult de capacitatile si posibilitatile parintilor care educa.
Eu zic ca ar trebui sa traiasca si parintii sa il ajute, adica este greu dar se poate vindeca:*
Cred ca stii ce reflecta toata discutia asta: el nici nu exista si noi deja il condamnam. Stiu ca e o discutie ipotetica, dar tot reflecta felul de-a gandi. Ideea este ca oameni eezabilitati dja exista foarte multi si nu stiu cati din noi au fost curiosi sa-i cunoasca asa cum sunt ei si sa-i inteleaga, dar tind sa cred ca nu multi (din astia fac si eu parte). Sunt "defecti" doar pentru ca asa ii vedem noi si nimic mai mult. Mai intai ar trebui sa ne schimbam noi modul de a judeca si apoi sa revenim cu discutia asta.
P.S. sunt oameni dezabilitati pe site-ul asta care pun pariu ca deja au vazut ce s-a discutat aici. Ei ce parere au? Chiar m-ar interesa. Eu una imi cer scuze fata de ei si sper ca intr-o zi sa fiu atat de "perfecta" inca sa-i pot intelege si sa-i pot aprecia la adevarata lor valoare. Repet: SUNT "DEFECTI" DOAR PRIN FELUL IN CARE II VEDEM NOI SI NIMIC MAI MULT. Imi cer scuze inca o data!
Da, stiu ca in timp auzul i s-a diminuat pana la disparitie.
Avea muzica formata in cap da, dar gandeste-te ca si atunci muzica era in transformare, in evolutie, iar simfoniile nu sunt toate identice.
Nu sunt vrajeli, dar mai bine nu ma mai bag in seama la nici un comentariu de-al tau, pentru ca esti prea incisiv. Eu am vorbit frumos si nu am fost ironica.
Total de acord cu tine, stiu asta..., a refer la cei cu dizabilitati
Si inteleg mai bine decat crezi
As vrea sa nu mai judece nimeni ambalajul, ci doar felul de a fi al cuiva.
Mersi, chiar meriti funda
Problema e ca multi, pentru cateva minute de placere risca de a da viata unei fiinte iar apoi sa distruga acea viata.
Sunt de parere ca da, copilul ar trebui sa se nasca, oricine merita o sansa la viata
Alo domnisorica, aici nu suntem in rai sub obladuirea lui sf. Petre, suntem pe Tera si viata e relativa, daca nu-i faci fata si ai oaresce sensibilitati mergi la manastire. Imi este greu sa vad ironia in raspunsurile mele, recitind cele spuse de mine chiar raman surprins cat de bland am raspuns fata de obisnuita mea. Nu-mi plac oameni slabi, la revedere.
Asta e una dintre acele intrebari fara raspuns! Aici nu se poate da un raspuns clar si precis! Se pot crea doar ipoteze(cateva le-am enumerat eu) si cam atat!
Pus cu adevarat in fata unui asemenea caz, cred ca nimeni nu ar stii cum sa reactioneze si nici ce decizie sa ia!
Medicina ar avea cu adevarat un cuvant de spus, dar nu ultimul...
Pentru ca exista chiar si acele cazuri cand medicul nu da nicio sansa, bebele se incapataneaza sa traiasca, parintii nu vor sa renunte si surpriza...copilul e perfect sanatos! Iata, o alta ipoteza :D
Ceva sa va inveseliti:
http://stirileprotv.ro/......edici.html
Https://www.youtube.com/watch?v=1zeb-k-XzaI
... da stiu, o sa uiti sa da-i funda.
Gust de vaca ca de cal
Sa o pun colo-n hambar
Sa-mi produca cacareze
Noaptea sa nu se holbeze
Caprei ce ii crap eu capul
Sa se legene-n hamacu`
De-i castrez una din coarne
N-are cum sa se rastoarne
Strutul capra nu se face
Nici vacuta-n trei colace
Bun e biznisu-n poiata
Si mai vezi ce mai scriu, iata
Ca o capra si cu un tap
Numai cacareze fac.
PS. Cacofonii intentionate!
PS.2 Scuze Liza )))))))
Lasa tu funda ca e si aia o forma de diferentiere. Ce ironie, sa iau eu funda ca am dat un raspuns pe baza altor raspunsuri... eu de-acum nu mai dau nici o funda. Sa o dea ei si basta :-).
Numai bine!
Ok
Da, mai bine sa fii neutru, mai ales la intrebarea asta..cand nu exista un raspuns clar
Draga Miha mai convis
Căcăreze ca să vinzi,
Caprele si al meu ţap
Numai căcăreze fac.
Si cum tara e in criză
Iar industria e moartă,
Un singur lucru ne scapă
Căcărezele de capră.
De aceea iti propun
Lanturi de magazine,
Sa deschizi in toata tara
Căci a venit primavara,
Caprele ies la păscut
Cacareze face brut,
Mii de tone si chintale
In magazinele dumitale,
Sa le procesezi cu spor
Pentru al tarii viitor.
Si cum tara-i sictirita
De Basescu si ai lui,
Meriti si te promovează
Drept regina... Căcărează
Behehehe.
Dacă aş fi în situatia de a avea un copil cu probleme, adică handicapat (ipotetic vorbindm pentru că eu nu-mi doresc copii), bineînţeles că i-aş zice cucoanei cu care l-am făcut sa-l avorteze, fie că vrea sau nu. N-are rost să se chinuie toată viaţa cu handicapul şi în acelaşi timp să mă chinuie şi pe mine. Pentru că un copil handicapat îţi cam strică toată viaţa, nu prea mai poţi face nimic deoarece trebuie să ai grijă de el.
Deci, la avort.
Fiecare om are dreptul la viata, daca acum vorbesti despre pacat, ar trebui sa vorbesti si despre Dumnezeu, care il poate vindeca de acel handicap.Cum poti sa omori un copil, sa stii ca esti criminal? Romania este o tara crestina? 98% sunt crestini oficiali? uite ca s-au facut milioane de avorturi, iar criminala faca o gargara cu apa sfintita si gata este iertata. Spun nu avortului, cred in Dumnezeu ca il poate vindeca, gandeste-te ca acel copil s-a nascut cu handicap ca parintii sa-L caute pe Dumnezeu ca Acesta sa-l vindece pe copil
Imi pare rau daca vezi lucrurile in acest fel, nu vreau sa te critic pentru simplul fapt ca sunt in dezacord cu tine, iti respect parerea, dar din punctul meu de vedere este total gresit sa pui problema in acest mod.Cineva a explicat mai sus cum sta treaba cu nasterea copilului si anume ca el este un embrion la inceput, un embrion nu poate fi considerat de lege o forma de viata inca.Este o durere mult prea mare sa nasti un copil cu malformatii,atat pentru familie care se va chinui cu el o viata de om, cat si pentru copilul in sine care nu va intelege niciodata de ce el este diferit fata de ceilalti, ce a facut el sa merite o soarta ca asta, este extrem de greu numai cat ma gandesc la acest lucru, dar sa mai si treci prin asa ceva, este cel mai urat cosmar posibil.De aceea consider avortul cea mai buna solutie in cazuri EXTREME.Tu ai vorbit din perspectiva unui credincios, unde avortul este un pacat capital si inteleg asta, doar ca nu sunt de acord.Toate cele bune!
Delicat.
Defectul este un obstacol in calea calitatii vietii. Indiferent de defect.
Pentru o parere clara, este nevoie de detalii specifice.
"Dezabilitatile vor fi o piedica in atingerea scopului. Insa, aici depinde foarte mult de capacitatile si posibilitatile parintilor care educa."
Aici ai dreptate, este vital, absolut vital felul cum parintii insufla dorinta si vointa copilului. Asta il poate face puternic si sigur ca va trece peste orice obstacol ii va veni in cale
Ai si tu dreptate, dar unii oameni se gandesc ca exista sacrificiu, iar atunci cand doresti si iubesti pe cineva cu adevarat, te poti sacrifica.
Dar parerile sunt impartite...
Mai bine sa traiasca.Parintii lui ar trebui SA il iubeasca indiferent de defect pentru ca dragostea parinteasca nu acepta abateri.
LiZa, se pare ca nimic nu este-n asta lume "ceea ce pare a fi". Nimic nu este "bun" sau "rau", ci totul se "reflecta" functie de "unghiul" din care privesti...
Uite un exemplu: In timp ce facem dragoste, lovesc un tantar care tocmai incearca sa te intepe de burtica....si-l omor! Am facut un "rau" sau un "bine"? (Si-aici nu vorbesc despre cee-a ce-ai simtit tu) Daca privesti din "unghiul" tantarului iese ceva, daca privesti din unghiul "vietuitoarelor" din otrava lui iese altceva, daca privesti din "unghiul nostru sigur va "iesi" iarasi alte citeva "ceva" nu? Asa ca totul este relativ LiZa daca din "ecuatie" lipseste un anumit sistem de valori... Alexsiatat