Daca medicul anunta parintii ca vor avea un copil care se va naste cu probleme,indiferent de orice fel, se pune problema avortului sau,dimpotriva, nu?

Merita copilul sa traiasca in ciuda defectului,sa aiba sansa la viata sau nu? Este defectul un obstacol in calea vietii?

Ce parere aveti voi despre asa ceva, daca exista o parere clara, bineinteles...

Multumesc.

Da,stiu. Banuiam.
Sper sa fii bine.

"Defect" e cam general spus, dar, ma rog, s-o luam asa. Eu nu as fi pentru avort, indiferent de defect. Daca e un defect foarte mare, va fi schimonosit cine stie cum, el nu va supravietui mult, dar cel putin a avut si el sansa sa deschida ochii si sa vada ceva in jur; a aflat si el macar ca exista o... existenta. Daca are un defect mai mic, vreo mana stramba sau ceva, nu-i un capat de tara. Il voi educa si il voi ocroti pe cat posibil. Altii au defecte de personalitate/ moralitate, care sunt mult mai grave. Cel cu defect se va putea bucura de viata multi ani, va realiza o serie de lucruri si va lasa ceva in urma lui. In plus, isi va pune si probleme existentiale, va incerca sa inteleaga cat de cat rostul lucrurilor, toate astea dandu-i o satisfactie reala. El le va fi recunoscator parintilor pentru decizia inteleapta pe care au luat-o si pentru rabdarea de care au dat dovada.

Raspunsul tau m-a uns pe suflet

Atat timp cat putem impiedica nasterea unui asemenea copil trebuie sa o facem.
Dreptul la viata este un concept pur filosofic, nu exista asa ceva. Este amuzant cum cladim intregi fortarete ce au la baza legi ce nu pot fi respectate. Ucidem sute de oameni dar vorbim despre viata si dreptul de a trai.
Trebuie sa judecam problema din punct de vedere logic, nu sentimental.
Nu este mai buna o societate formata din oameni normali (din punct de vedere biologic) si competenti decat o societate formata din oameni anormali si incompetenti?
La ce bun sa incurajam incompetentii, daca acestia oricat de mult ar incerca nu ar putea intrece, sau cel putin egala un om normal, capabil.
Nu mai bine ii inlocuim cu indivizi capabili?

Depinde de defect. Daca e vorba de un defect mic probabil nu s-ar ajunge la avort, dar daca este vorba de un defect care-l scoate pe copil, intr-o anumita masura, dintre cei "normali" sau sanatosi, eu nu m-as risca sa-i dau sansa la viata. Eu nu am siguranta anticipat ca-l voi putea creste si educa in asa fel incat sa nu-l chinuie constiinta ca el este defect, nu pot sti ca el nu va fi un suflet chinuit datorita defectului sau. Durerea este in constiinta persoanei. Prostul nu este destul de constient de el, motiv pentru care nu-l doare, la fel putem spune despre un handicapat mintal. Daca omul nu este constient ca este defect, sau ca face umbra pamantului degeaba, nu-l doare, daca omul nu este constient ca este o povara, nu-l doare, daca omul nu este constient ca traieste ca sa manance, in loc sa mananca ca sa traiasca, nu-l doare.

Nu pot fi de acord deloc cu sabin89, raspunsul lui este influentat de valorile religioase. Sustine niste lucruri fara nicio baza. Nu inteleg de unde are el certitudinea celor sustinute. Eu cred ca, certitudinea lui este obtinuta din filme si povesti. Nu tot ce se afirma este si adevarat, nu tot timpul isi arata omul adevarata fata, cu atat mai putin ce este in sufletul lui. Omul zambeste, iti arata ca e fericit, apoi pleaca acasa si plange. Sunt o groaza de persoane sanatoase din orice punct de vedere care de multe ori isi urasc viata, isi doresc sa nu se fi nascut, sau sa-si puna capat vietii.
Dar e parerea lui si trebuie sa o respect.

Alo Sabine, te mitraliez, ce inseamna asta, "cel putin a avut si el sansa sa deschida ochii si sa vada ceva in jur" ii ajuti la o viata chiar scurta de calvar? Nu tăticu, specia umană la fel ca toate speciile vii de pe planeta sunt supuse la aceleasi reguli, cei mai buni rezistă pentru perpetuarea speciei altfel, pa, pa specia dispare. Ar fi o idioţenie din partea noastră când stapânim mijloace de a preântimpina asta sa ne lasăm pradă sentimentelor si dogmelor, asta înseamnă sfârţitul nostru.

Hei, nu sariti cu roşii. Ce, vreti sa fie toate parerile la fel?

Nu e imoral sa-ti omori copilul, stiind ca e bolnav si nu are nicio sansa, anumite specii de animale practica treaba asta. dintr-o mama sifilitica cu 7 copii, toti 7 cu sifilis bineinteles, gravida cu al 8-lea, clar ai fi facut avort...dar daca ai fi facut asta, l-ai fi ucis pe beethoven. concluzia? lasa anumite fapte la intamplare si vezi-ti de viata ta.

De unde rosii mah, doar pietre avem la cat de saraci suntem, dar bune si astea cu ce mai loveam acum.

Asa si daca il ucidea pe Beethoven se alegea praful de noi, pai nu-l avem pe Salam? Care e problema, de cate ori la-i ascultat pe Beethoven de faci atata caz mai criminal Terente?

Nu fac caz dar oricum ai dreptate, de mai multe ori l-am ascultat pe salam decat pe beethoven...fie voluntar sau involuntar.

Daca e foarte bolnav, atunci cred ca voi renunta la sarcina.
Dar nu inainte sa merg la zeci de medici pentru a le cere parerea despre maladia (sau ce are fatul). Daca toti imi vor spune: "Daca nu faci avort, si il vei aduce pe lume, el va muri oricum". Aleg sa o fac atunci, nu vreau sa risc sa ma atasez de copilul care creste in mine, sa imi fac sperante ca poate totul va fi bine, sa il nasc si apoi el sa moara.

Daca are un defect minor, sau care se poate trata mai tarziu prin operatii, atunci nu voi face avort.

Un caine are constiinta? NU! Decat sa se nasca un copil care sa gandeasca cat un animal, mai bine sa nu se nasca.

Nu merită şansa la viaţă.
Dacă organismul lui nu poate funcţiona normal, nu are rost.

Nu se pune nicio problema, se face avort si gata.Bine e mai complicat de atat...stiuuu, nu e ca o extractie de masea.
Eu dupa cate imi amintesc, n-am avut amintiri din uter ca sa stiu ce vorbeau ai mei(altfel imi mai dadeam eu cu parerea in discutii ca sa-i oripilez) asa ca nu vad de ce nu s-ar face un avort.
Daca vrei sa-l vezi cum se dezvolta sub ochii tai, ai acum ocazia s-o faci cu un copil sanatos.De ce sa-ti distrugi singura fericire, cand tu de fapt ai vrea sa-l vezi fericit si bucuros de viata.
Si nu ma gandesc la scenariul in care i-as da ocazia sa-mi multumesca si ca este in viata.Imi poate multumii si urmatorul copil, care stiu ca e sanatos.

Da,inteleg, dar persoanelor sanatoase din orice punct de vedere care isi urasc viata si isi doresc sa nu se fi nascut nu cred ca li se aplica aceeasi situatie. E total opus,stii? pentru ca cine e sanatos,nu e fericit cu adevarat,si cine are dizabilitati fizice poate fi fericit. Nu am inteles niciodata asta dar cred ca asa e.

Un copil nascut cu probleme,defecte sau cum vrei sa le spui,poate fi fericit doar datorita unor scopuri care pe el in implinesc si odata ce sunt puse in practica ii produc fericire si un rost pe Pamant,chiar daca ii lipseste o mana sau un picior.
Un om care are totul dpdv fizic si e sanatos,dar nu e fericit, poate inca nu si-a descoperit rostul lui de a trai. Numai asta ne face fericiti, sa simtim ca avem un scop, ceva care odata indeplinit ne aduce satisfactii si ne inalta sufletul.

Nu stiu cum sa tratez mai bine tema asta, imi scapa unele chestii..si imi pare rau ca nu pot sa exprim clar ce am in minte.

Mersi pentru raspuns. si da, nu toti arata ca sufera.

"specia umană la fel ca toate speciile vii de pe planeta sunt supuse la aceleasi reguli, cei mai buni rezistă"

Da, suntem eliminati cand nu mai suntem buni dar in natura totul se intampla natural conform regulilor nescrise. Atunci cand leul mananca gazela o face inconstient, vreau sa spun ca nu el hotaraste sa o ucida pentru ca e mai slaba si poate bolnava.
Dar noi avem constiinta si nu putem actiona natural chiar daca vrem.
Cred.

Dar de ce te referi doar la gandire? eu nu am specificat ca se naste idiot, retardat mintal. Poate fi si o afectiune fizica, o dizabilitate.
Spui asta pentru ca esti barbat.

Gândul de a aduce pe această lume un copil sănătos de multe ori pare înspăimântător, egoist, iar când este vorba despre un copil bolnav, care ca şi garantat va suferi şi nu va avea o viaţă deloc roz, lucrurile se complică şi mai mult.

Este foarte greu să determinăm ce exact ar fi moral în acest caz, întreruperea sarcinii sau aducerea pe lume a unui copil bolnav, cu handicap, condamnat la o viaţă chinuită. Cert este că nu e o alegere deloc plăcută şi orice s-ar hotărî, mereu ar rămâne o umbră de îndoială: dacă s-a procedat corect sau nu.

Dar daca asa ai fi un parinte adevarat? Sa alegi sa-l cresti chiar daca are o dizabilitate, sa ai grija de el si sa-l inveti tot ce tu stii sa duca mai departe.

Concluzia era ca Beethoven fiind totusi surd a reusit sa creeze simfonii la fel de frumoase ca si un compozitor cu auz normal.
Nu vezi nimic special in asta? Nu crezi ca asta a fost scopul lui? Sa apara in lume si sa lase in urma lui ceva frumos, magnific si inaltator, poate sa ne dea o lectie de viata?

Asta asa e, ai multa dreptate...

Ba,chiar raspunsul asta voiam sa-l dau si eu ma!faza cu Beethoven.

E delicata intrebarea! Primul si singurul gand care ma consoleaza este acela ca sunt cazuri izolate, acelea cand medicul vede din timp boala sau dezabilitatile!
Avortul, legal se face in primele 3 luni de sarcina, iar multe dintre aceste boli medicul le observa in ultimele luni, cand nu se mai poate face nimic!
Deja n-ar mai fi avort! Asa se nasc acei copii pentru care societatea nu poate face nimic, parintii sunt nepunticiosi, iar vina nu are nimeni!
Exista acei copii bolnavi care isi invinovatesc parintii " Mama mai bine nu ma nasteai, decat sa ma chinui asa!"
Exista mame care spun fiilor perfect normali: " Mai bine nu te nasteam, numai probleme imi faci!"
Parinti bolnavi, copii bolnavi, o societate bolnava, de multe ori medici incompetenti! Si, de si mai multe ori, deciziile nici macar nu ne apartin!

Mai era o intrebare, tot delicata: La nastere apar probleme si doar unul trebuie sa traiasca...mama sau copilul?

Asa este,ai dreptate cu stadiul sarcinii, asta nu mi-a venit in minte. Da, atunci cand de obicei se descopera o maladie, stadiul e foarte avansat.din pacate sau din fericire, nici nu stiu cum sa spun.

Da, adevarat, delicata intrebarea cu mama si copilul...
Sunt cateodata niste situatii la care esti obligat de soarta sa iei o decizie care te sfasie pe dinauntru. Dar TREBUIE sa o iei.

Cine esti "tu" sa-ti condamni pruncul la o viata dusa in calvar? Poti sa-mi raspunzi la o astfel de intrebare? Dar la intrebarea, ce este mai grav, sa dai nastere unui copil care nu isi va gasi o explicatie logica intreaga viata la intrebarea "de ce eu? " sau sa previi aceasta intamplare sa aiba loc?

Concluzia e ca Beethoven nu s-a nascut surd si a ramas surd la o varsta cand deja nu avea nevoie sa auda pentru a compune, avea muzica in cap nu in urechi. Termina-ti cu vrajeala asta ca a venit pe lume cu un "scop", omu avea talent nativ pentru muzica asa cum sunt oameni cu diferite talente, matematicienii, filozofi, pictori, sportivi, potcovari, etc.

Cand leul manaca gazela nu o face incostient ci instinctual pentru ca asta e hrana lui, (tu cand mananci nu o faci pentru ca esti inteligent si constient ci pentru ca ti-e foame) iar creierul pe care il are e suficient pentru conditia lui de vanator, sa-si coordoneze strategii de vanatoare si organizare de grup (familie). Familiile consta in femele înrudite însă masculul neânrudit (pentru ca se intampla aceiasi problema ca si la om, nasterea de descendenti slabi si bolnavi) iar cand acesta ajunge la maturitate este dat afara din grup si inlocuit cu alt mascul mai tanar si potent. Deasemenea si pui care sunt masculi atunci cand sunt mari si pot vana singuri sunt alungati din grup. Deci iata ca chestiunea de "inconstienta " nu este valabila acolo unde exista organizare si erarhie.

De curand am auzit despre cazul gemenilor unul cu probleme si altul sanatos dar medicii din greseala l-au omorat pe cel sanatos.
Justitie divina sau coincidenta?
A avut ce a meritat oricum.

Cred că dacă părinţii află asta din timp, cea mai inţeleaptă decizie e avortul.
Gândeşte-te un pic. Ai vrea să-l vezi pe copilul tău in fiecare zi cum se zbate, cum se chinuie, cum suferă? Când va creşte mare, toţi işi vor bate joc de el. Slabe şanse să-şi facă prieteni, ce să mai zic de familie.
Ce viaţă e aia? Ar fi un chin şi pentru el şi pentru tine.