Daca medicul anunta parintii ca vor avea un copil care se va naste cu probleme,indiferent de orice fel, se pune problema avortului sau,dimpotriva, nu?
Merita copilul sa traiasca in ciuda defectului,sa aiba sansa la viata sau nu? Este defectul un obstacol in calea vietii?
Ce parere aveti voi despre asa ceva, daca exista o parere clara, bineinteles...
Multumesc.
Cu dezabilitati fizice se poate trai! Oricand si oricui i se poate intampla un accident, sa ramana fara maine, fara picioare...Nu trebuie neaparat sa te nasti asa!
Grave sunt dezabilitatile psihice( dar, ma repet...nu stiu cat de usor ar putea fi depistate in primele 3 luni) sau si mai grav, dezabilitati si fizice si psihice la un loc!
Daca, ipotetic vorbind un medic mi-ar spune in primele luni de sarcina, ca voi da nastere unui copil cu dezabilitati mentale si fizice grave, NU L-AS CREDE!
M-as duce in strainatate!
Daca si acolo vreo 10 medici mi-ar spune acelasi lucru, nu l-as naste!
Nu i-as da viata, pentru ca dandu-i viata, i-as da de fapt moarte! Copilul acela nu ar stii ce este viata, el ar trai in lumea lui proprie! Lume in care nici macar propria mama nu ar exista! Poate ca ar deveni un pericol pentru cei din jur si atunci ar trebui inchis in sanatoriu undeva...nu stiu, sunt ipoteze!
Clar este ca aceea n-ar fi VIATA! Si niciun copil din lume nu merita asta!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
E decizia parintilor.Nu-i poti acuza ca au decis sa renunte la el daca avea un handicap major, si nici nu poti sa-i acuzi de "crima", asa cum le place oamenilor(majoritatea credinciosi) sa faca. Daca din punct de vedere etic(aici vorbim in ansamblu) ar fi imoral sa faci un avort, atunci pur si simplu ar trebui sa nu mai poti sa faci un al doilea copil.Dar cum asta e posibil, nu e nici o crima.Si daca ne gandim putin, toata viata copilului ala va fi un chin, nu mai vorbesc de a parintilor.Deci de ce sa-l pastrezi? Poti foarte bine sa faci altul, sanatos, nu va ganditi ca posibilitatea asta spune ceva!?
Răspunde
Clar avort. Decât să mă chinui și eu și să îl chinui și pe el, mai bine să nu mai existe probleme de la bun început. Cine sunt eu să îi iau viața? Mama sa. Cui îi iau viața? Unui embrion nedezvoltat. Indiferent că e doar o sămânță. Acum o să mi se spună „avortul e crimă, așa și cei proști sau slab dezvoltați mintal și fizic ar trebui omorâți". Stai stai, că nu e așa. Trebuie să ne gândim și la binele celorlalți, așa cum și un criminal este închis pentru faptele sale, așa și un copil care aduce greutăți celorlalți ar trebui evitat, atât cât se poate.
Dupa parerea mea, ar fi inutil ca cineva sa-si complice cu buna stiinta viata>e atat de scurta, ce naiba?> deci cel mai bine ar fi avortul(nu vad de ce acel copil s-ar putea bucura de o viata in care singurul lucru pe care il poate face este sa intristeze pe cei din jurul lui, sa fie o leguma, o greutate pe umerii parintilor si a celorlati>pur si simplu nu ar putea fi fericit)
Parerea mea e ca...
Ca parinte as spune "No way,va suferi prea mult,lumea mult prea rea,imi va fi enorm de greu sa il / o cresc. Cine se va insura/marita cu acest copil? va trebui sa am grija de el tot restul vieti,nu va avea sansa la o viata normala, la o activitate normala in tara asta, mi se rupe sufletul dar. probabil as alege sa faca avort. azi lucrez maine numai lucrez, de bine de rau pentru mine gasesc o bucata de paine si pentru femeie, copil azi maine creste, ajunge la o varsta de 20 25 de ani, ce voi rezolva? nimic iti spun eu."
P.S nu ai specificat cat de... mare ar fi handicapul daca e handicap minor e ok daca e mai mare, de ce sa se nasca? Sa se chinuie si mai incolo sa imi reproseze de ce s-a nascut?
Copilul are sansa la viata, cine sunt eu sa ii iau viata unui copil fie el cu probleme?
Eu cred ca nu ar trebui pastrat, numai in caz ca acea femeie nu a putut sa faca copii, dar in caz ca poate sa faca copii consider ca nu merita sa iti sacrifici tu viata pentru un copil, adica o sa suferi tu fiindca o sa il vezi bolnav si o sa sufere si el fiindca tu nu poti sa il ajuti, mai bine previi si faci altul...parerea mea.
Eu consider ca nu trebuie nascut un copil cu probleme.Mai bine incearca inca o data.Pe langa un copil cu handicap mare mai chinuieste cel putin o alta persoana.
Ooops1 Am trimis se pare de doua ori aceiasi prostioara, pe asta o anulez prin posteditare
La o margine de drum
Sade-o fata si un nebun
Fata e un pic roscata
Iar nebunu-i la cravata...
-Buna Ziua, fata mea,
(Zice nebunul sadea)
Acum daca tot ma vezi
Nu vrei ca sa conversezi
Despre vreun topic mai cult?
Hai, ca nu dureaza mult!
-Uite, eu mi-s 'telectual
Am de fizica habar,
Si orice despre Univers
Pot sa iti explic din mers.
Sta fatuca si se uita,
Cum nebunul se agita
Si inchide o carticica
De-o citea ea linistita:
-Bre, tu ai cumva habar
De ce balega de cal
E asa mare, un bot
Cu o cusma sus pe mot?
-Iara capra doar masline
Face, stim cu totii bine,
Oaia scoate adunate,
Iepurele, imprastiate,
-Cum oare de nu-s la fel
Nu ma dumiresc defel!
Nu mananca acelasi lucru
Zi-mi deci mie, care-i trucul?!
Nebunul se enerveaza
Si repede gesticuleaza:
-Eu habar nu am, mai fata,
Cu mintea inapoiata!
Fata mea se incrunta-un pic
Si tuguie din botic:
-Ce tip de expert esti badie
De stii raspunsuri o mie
Despre Universul dat...
Dar nimic despre-un rahat?!?!
Ha..ha...
M-ai dat pe spate! Sa te faci " poetes", omule!
Chiar, pe bune acum, te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? De poezii, of course! 
Asta este parerea ta? Nu nasti un copil deoarece iti complici viata datorita handicapului pe care il are? Scuza-ma dar cred ca tu nu ai suflet, asta este ultimul lucru la care m-as gandi in momentul acela. Hai sa-ti zic parerea mea.
Singurul lucru care il am in comun cu tine in acelasi timp ne diferentiaza total. Intr-adevar nici eu (daca as fi femeie) nu as da nastere unui copil cu un handicap major dar nu din acelasi motiv cu al tau. Motivul meu e acela ca daca s-ar naste el ar avea de suferit nu eu, pentru ca el este copilul meu, sange din sangele meu si nu i-l pot considera niciodata o povara pentru mine oricat de greu mi-ar fi. Hai sa inventam un caz: Un copil se naste fara membrele superioare sau inferioare pana la o anumita varsta nu realizeaza ce este gresit la el dar sa zicem de la 6-7 ani se uita la el si apoi se uita la tine observa ca tu ai maini si el nu in momentul acela in mintea lui apar semne de intrebare de ce anume el e diferit fata de tine, atunci u vei gasi o scuza (pentru ca e copil si nu stie) ii vei zice ca el e mai special decat noi ca el e diferit (bineinteles in sensul bun al cuvantului) dar el va creste si va realiza ca de fapt este un monstru (stiu ca unii o sa ma injurati pentru asta) si se va simti extrem de prost. Va fi respins de omenire, lumea se va uita la el ciudat, in plus cine va angaja un infirm, cum isi va castiga existenta pentru ca el nu poate sa munceasca, totusi parintii lui nu vor trai vesnic sa aiba grija de el. Practic viata lui va fi un chin si atunci el pe cine va invinovati? Pe parinti deoarece au stiut ca va avea probleme de sanatate si totusi i-au dat viata. Consider ca in anumite situatii totusi putem sa luam atitudine si sa decidem cine traieste si cine nu in fond suntem oamenii si trebuie sa ne gandim la consecintele ce vor urma, asta spre binele copilului nu spre binele nostru ca parinti. Normal ca parinte ti se rupe sufletul cand sti ca trebuie sa renunti la un copil, dar trebuie sa te gandesti si la viata care ar urma sa o traiasca numai in chin si discriminare.
Nu imi pare rau de parerea mea, pur si simplu consider ca lumea de astazi este prea dura pentru un copil cu handicap, plus ca o sa sufere si parintii si copilul...nu mi se pare cinstit ca un copil cu handicap cum ai spus tu, fara membre, sa duca o viata mai grea ca a celorlalti copii.Chiar daca are drepul la viata, tu esti cel care decide daca o va avea sau nu fiindca tu o sa suferi inaintea lui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
