Ordonare:
După relevanţă
Ah, fetelor (ioana1704, greece12, mihaela31, nu ştiu ce aveţi toate cu numerele
), m-aţi amitit de tot cu mirosurile voastre!
Parcă m-am întors şi eu în copilărie, dar am făcut o mică plimbare şi prin a voastre. E plăcut. Atâtea arome dragi...
P.S. Puţa, iartă-mă, dar am realizat prea târziu, că meritai din plin şi un "amuzant". Eşti mare figură! Da' totuşi, ce ar fi să-ţi schimbi nickname-ul, ca să nu te suspende aia de sus?
Later edit: Deci ţi-ai schimbat până la urmă numele? Bravo! În orice caz e mai bine "Gogu", decât ce erai înainte.
Răspunde
Leo, dragă, eşti absolut minunată cu toate mirosurile tale, cu toate trăirile!
Pot să pun pariu, că Nana miroasea extrem de bine. Era foarte dulce, dar şi foarte rebelă, provocatoare, aşa ca tine.
Frumoasă poveste, frumoasă şi tristă... Dar crede-mă, cine-cine, da' tu chiar nu l-ai pierdut pe copilul din tine, deloc-deloc! E acolo. Vesel, pus pe şotii şi de nestăpânit...
Te pup.
Miros de zambiluţe şi iarbă proaspătă. (Vorbim de copilărie, deci să nu vă treacă prin cap să vă gândiţi la o altfel de iarbă).
Eu chiar ma simt si traiesc ca un copil mai mare fata de ai mei copiii, situatia mea acasa de mic copil nu a fost pe roze, dar eram fericita ca am 2 parinti care ma iubea si imi /ne face poftele in limita posibilitatilor, astazi multumesc bunului dumnezeu pot sa daruiesc alor mei copii aproape tot ce eu nu am avut, dar cred ca dragostea este si va ramane cel mai frumos dar ce poti oferii copiilor tai, cat despre mirosurile copilariei, cred ca cele mai tari erau atunci cand se apropiau sarbatorile Pascale, cozonac,
pasca si oua rosii, sarbatoarea Craciunului, carnati, dar mai ales soriciul, erau tratate altfel sarbatorile si traiam momentul cu maxima intensitate...si mai erau un miros specific cand facea mama magiun.o zi de sarbatoare cat mai frumoasa
Miros de crini.Ii punea mama in vaze, umplea casa cu ei, seara ii scotea din camere "sa nu ne sufocam"...
Mirosul de iarbă, cel al "dulceților" de nuci și de trandafir, mirosul gutuilor puse la păstrare pentru iarnă de bunica... mmm a lapte cu mămăligă, mirosul de Creangă și de Eminescu, mirosul florilor de tei, toate din dulcele târg al Iașului.
O seară cu zâmbet să aveți și amintirile copilăriei să vă-nsoțească!
Bună NOname, mirosul copilăriei mele!?
Mai degrabă care a fost...Revenind la subiect, Toporaşiii. Îi iubesc, am mai multe amintiri cu ei, cum am mai răspuns şi la alte întrebări, sunt legată special de aceste flori. 
) Nu am zis altă floare, deoarece am Astm de foarte mult timp şi nu suport florile care miros tare, dar asta este altceva. Oricum perioada copilăriei este cea mai frumoasă.
O zi splendidă tuturor userilor!
Şi să nu înţelegeţi că nu îmi plac zambilele/iasomia etc. Dar sănătatea nu îmi permite, să am în jurul meu aceste flori...
Din nou, La Mulţi Ani tuturor! Şi să vă aduceţi aminte cu ocazia acestei zile, de perioada copilăriei!
Miros de dulceata din trandafiri, pe care o facea bunica! Si gustul...mmm, nu cred c-am sa-l mai intalnesc vreodata!
Cu gandul la copilarie ma duce, in fiecare an, mirosul de brad amestecat cu miros de portocala! Afara mirosea a zapada si... mancam turturi, cu gandul la inghetata!
Mirosul copilariei mele?
Pai mintea inofensiva,corpul energic si usor ca un fulg, fericirea aia adevarata pentru o jucarie, pentru un dulcea.Ar mai fi lumea plina de povesti si puteri supranaturale in care se scufunda orice copil, eroii din desene animate si atentia si afectiunea excesiva a parintilor pentru mine.
Doamne ce mult imi doresc sa mai fiu copil.Nu sunt batran, sunt chiar tanar dar imi doresc sa mai fiu in perioada de 5-12 ani cand totul era o lume minunata, roz, perfecta etc.Stiu ca sunt altii care au suferit si ca nu au avut o copilarie fericita si ma intristez cand ma gandesc la asta dar totodata ma bucur pentru mine ca am trait o adevarata copilarie.
Acum nu ne mai ramane decat sa ne gandim la ea,sa ne amintim si imediat sa ne intoarcem la problemele vietii de zi cu zi, probleme de oameni mari, seriosi.
Numai bine
Mirosul de bromura de cetilpiridiniu (banala solutie de dezinfectat) ca aveam o invatatoare fanatica si in fiecare pauza omora bacteriile.
Mirosul de cositor,frate-meu avea letcon si repara toate aparatele din bloc(eu tineam sârmulițele).
Mirosul de haine pe care uitam fierul de calcat ca faceam pe gospodina si de prosoape de bucatarie incinse ca luau foc prea repede.
Mirosul de râme uleioase cu care ma jucam cand bunica scotea cartofii din pamant.
Mirosul tulpinii de porumb la care dadeam foc la un capat si trageam fumul ca sa-mi impresionez verii multi dar cam prosti.
Mirosul lui Edy,colegul meu de banca,pe care mama lui il dadea pe par cu parfum adus din Grecia.
Mirosul papusilor de la teatrul de papusi,ma asezam in primul rand si invatasem cum miroase fiecare papusa de pe scena.
Dar daca ar trebui copilaria sa aiba un singur miros,acela ar fi al meu,imprimat intr-o pernuța pe care o chema Nana,facuta dintr-o rochie de-a mamei,am dormit pernuța aia ani si ani de zile,le era rusine alor mei sa mergem undeva ca pernuța era jegoasa,nu-i lasam sa mi-o spele ca imi luau mirosul,eram suparata daca mirosea a sapun,trebuia sa fie dormita de mine pentru ca era acolo,in ea,mama mea pe care puneam capul si pe care o imbratisam cat doream eu, in vreme ce pe mama adevarata n-o prea imbratisam ca ea era ocupata mereu si foarte severa cu mine.
Intr-o zi mi-au spus ca gata, sunt mare si au pierdut-o! cand n-am mai dormit cu Nana cea moale parca am inceput sa-mi pierd mirosul copilariei.
Cred că miroase a transpiraţie. Când eram mică, pur şi simplu nu puteam sta locului nicio clipă!
Eu sunt un caz mai special. Am doua mirosuri specifice copilariei mele: cel de vanilie si cel de scortisoara :-X N-o sa le uit niciodata
Mirosul de iarba proaspata, de nisipul cald al verii, de florile cu un parfum exotic
Mirosul gumelor vechi la care tinea gustul 2 minute si nu puteai sa faci nicicum baloane din ele; mirosul eugeniilor; mirosul parfumului surorii mele pe vremea adolescentei ei (pe cand aveam eu 5-6 ani). Si nu in cele din urma mirosul de portocale...si de brad; si de carti vechi de la biblioteca.
Cand stateam la tara, cand se facea primavara langa dormitorul meu cresteau zambile.Erau cateva dar ma bucuram.Mai vedeam uneori la altii in curte zambile roz.Ma duceam, le culegeam si ii dadeam mamei.Cu sot, fara sot nu conta pentru ca nu stiam asta atunci pentru mine doar gestul conta.
Ah,copilăria...ce n-aș da să mai trăiesc o zi din ea iarăși 
dar din păcate nu mai revine...Mda,copilăria mea miroase a mai multe lucruri,primul ar fi aerul proaspăt pe care îl respiram înainte dimineața, a flori din grădina bunicii care îmi plăcea să le rup 
dar mai ales mirosea a inocență și a simplitate, când nu aveai atâtea griji și nu știai ce vine.Cine nu ar vrea din nou măcar câteva minute din acea perioadă?
Mirosul cafelei(acum mi-a venit miros de cafea
)... pai cred ca e un miros ce nu poate fi descris de cuvinte e... ceva dulce ar totusi puternic si spontan.nu stiu cum sa explic(eu ti-am zis ca nu poate fi descris in cuvinte)
Hmmm...probabil ca a trandafirii din gradina sau a capsunii si zmeuricile din gradina.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
