Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Pai.multe mirosuri specifice copilariei, dar cel mai mult imi lipsesc desenel animate de pe caroon cum ar fi tom si jerry
Mirosul de gogosi facute de bunica, de cozonaci, prajituri facute de craciun de mama
Miros de crini.Ii punea mama in vaze, umplea casa cu ei, seara ii scotea din camere "sa nu ne sufocam"...
Miros de dulceata din trandafiri, pe care o facea bunica! Si gustul...mmm, nu cred c-am sa-l mai intalnesc vreodata!
Cu gandul la copilarie ma duce, in fiecare an, mirosul de brad amestecat cu miros de portocala! Afara mirosea a zapada si... mancam turturi, cu gandul la inghetata!
Ah, fetelor (ioana1704, greece12, mihaela31, nu ştiu ce aveţi toate cu numerele
), m-aţi amitit de tot cu mirosurile voastre!
Parcă m-am întors şi eu în copilărie, dar am făcut o mică plimbare şi prin a voastre. E plăcut. Atâtea arome dragi...
P.S. Puţa, iartă-mă, dar am realizat prea târziu, că meritai din plin şi un "amuzant". Eşti mare figură! Da' totuşi, ce ar fi să-ţi schimbi nickname-ul, ca să nu te suspende aia de sus?
Later edit: Deci ţi-ai schimbat până la urmă numele? Bravo! În orice caz e mai bine "Gogu", decât ce erai înainte.
Miros de zambiluţe şi iarbă proaspătă. (Vorbim de copilărie, deci să nu vă treacă prin cap să vă gândiţi la o altfel de iarbă).
Inca sunt copil si miros a parfum Davdoff...ma dau cu mult parfum,cateodata fur si parfumurile mamei si ma dau cu ele,si le consum intr-o zi, pai ce sa fac daca are parfumuri care miros bine? Daca copii sunt inocenti, nu-i vina mea
Bună NOname, mirosul copilăriei mele!?
Mai degrabă care a fost...Revenind la subiect, Toporaşiii. Îi iubesc, am mai multe amintiri cu ei, cum am mai răspuns şi la alte întrebări, sunt legată special de aceste flori. 
) Nu am zis altă floare, deoarece am Astm de foarte mult timp şi nu suport florile care miros tare, dar asta este altceva. Oricum perioada copilăriei este cea mai frumoasă.
O zi splendidă tuturor userilor!
Şi să nu înţelegeţi că nu îmi plac zambilele/iasomia etc. Dar sănătatea nu îmi permite, să am în jurul meu aceste flori...
Din nou, La Mulţi Ani tuturor! Şi să vă aduceţi aminte cu ocazia acestei zile, de perioada copilăriei!
Mirosul bucuriei de a fii copil si de a putea face toate lucrurile propuse ...si multe alte mirosuri, crede-ma nu imi vin in minte dar sunt multe un singur lucru pot spune:Mereu vom fii copii s-au macar in sufletul nostru vom avea mereu un copil asa ca La multi ani tuturor copiilor!
Mirosul copilăriei mele se trage din tec, desene animate, noroiul de pe haine după un fotbal în potop, trandafirul de pe bancă din prima zi de şcoală, hârtia gloanţelor de bermand, ilarităţi, farse de toate tipurile, clătitele bunicii, prăjitura "la metru" a mamei, bulgări, transpiraţie, non-stress etc.
"etc-u" e vast.
Poate-i unul deosebit/placut si poate mai drag : Mirosul Transilvaniei de unde eram refugiat in Timisoara!
Mirosul copilăriei mele e unul special.
Nici nu am cuvinte pentru a descrie această perioadă.
Stau şi mă gândesc, că timpul trece atât de repede, odata cu ea şi copilăria, se duc clipele alea frumoase... dar nu mai sunt copil.
Poate doar sufleteşte, dar copil ca varstă nu mai sunt...
Acum viaţa îmi miroase a ceva treburi de matur... de om de încredere. Dar, nu sunt eu aşa. Pentru alţii vine spre ei mirosul banilor, dar nu cred ca la mine este la fel.
Îmi miroase a păscuţa făcută de maică-mea.
Oricum, după cum am spus şi mai sus e ceva special...
P.S: Mâine fiind Înălţarea Domnului, îmi vine un miros de friptură, că totuşi vorbim despre mirosuri. Vecinii ăştia!
Şi ca să-şi răspund urării de la numele tău. Mulţumim, la fel şi ţie.
Vanilie si dulceata de cirese amare, poate si cozonac cald dar si curatenia primaverii.
Mirosul de iarbă, cel al "dulceților" de nuci și de trandafir, mirosul gutuilor puse la păstrare pentru iarnă de bunica... mmm a lapte cu mămăligă, mirosul de Creangă și de Eminescu, mirosul florilor de tei, toate din dulcele târg al Iașului.
O seară cu zâmbet să aveți și amintirile copilăriei să vă-nsoțească!
Copilaria mea miroase a locurile inalte pe care obisnuiam sa ma catar si incepeam sa plang pentru ca nu mai puteam sa cobor 
. Miroase a ploile in timpul carora faceam clatite cu mama sau dormeam, a nuca de cocos din prajiturile de Craciun, a veselia cu care imi intampinam tatal cand venea de la servici, a baloanele pe care imi placea se le umflu pana explodau, a mainile fratelui meu care imi stergeau lacrimile atunci cand plangeam dupa mama. Miroase a orele de la pranz in care ma obliga bunica sa dorm si nu reuseam, a apa de ploaie in care ma balaceam in zilele de vara, a lanul de grau in care imi place sa ma duc si acum uneori...
Este o aroma pe care din pacate incep sa nu mai pot sa o simt, dar cred ca as putea sfune ca miroase a fericire, bucurie si de implinire in toate punctele de vedere.
Pai de prin 86 a inceput sa miroasa a cernobil, ce aroma plina de energie!
dar serios vorbind acum, mirosul copilariei probabil ca are tenta de inocenta, asta ca sa o dam putin in filosofie miroase a experiente intrigante, a surprize nebanuite ce tind catre melancolie urmarite cu un aer subiectiv ce intr-un fel altereaza ideea de maturitate
Interesanta intrebare...
Copilaria mea inca miroase eu chiar daca cresc incerc sa-mi parfumez viata astfel incat sa fie mereu ca un miros de copil nicidata sa nu dispara
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
