Gutui; apa de ploaie; piele; caise crude; pin zdrobit; cerneala; par umed; iarba proaspat cosita; motorina; rugina; sare; sange; flori de tei; mesteacan; nisip; scortisoara; hartie; emotie; lemn uscat; noroi; faina; efort; instalatie arsa; maro; argint vechi; plante medicinale uscate; plastic; zambet; fum; om; suferinta; identitate; zapada; coca; rumegus; scrum; ciocolata; abandon; infinit...
Seara, in timpul verii, regina noptii emana un parfum delicat, la fel ca si floarea in sine.
La tara se simte in atmosfera un aer proaspat, se simte inca in zonele rustice aroma fanului proaspat cosit.
Aer de munte; ecou; cafea; mentosane; tradare; eugenii; praf; haine practic inghetate de pe culme; tom si jerry; pene; plastic ars; cauciuc; mirosul sarat de apa de mare; dezamagire; stabilitate;,,de ce?,,; parfumul mamei si al sevetelelor pe care isi incerca rujul; sticla sparta; asfalt; ochi mari, caprui/gri, somnorosi; poezie...
Bună! Mirosul copilăriei mele? Ei bine... mirosul prăjiturilor făcute de bunica atunci când mergeam în vacanţa de vară la dânsa, mirosul florilor pe care le culegeam cu multă veselie de pe câmpii.
Mirosul copilariei... Ffff din punct de vedere este mirosul distractiei si al comediei...
pentru ca un adult nu se distreaza mai mult si mai bine decat un copil!
Mirosul copilariei mele...este.pur si simplu. faptul ca sunt "libera", adica nu am nici un fel de griji, si asta ma face fericita. funda?
Crema de zahar ars sau orez cu lapte ma gandesc la mancare ca si acum ca si cand eram mica era o gurmanda.
Mirosul copilariei?
Copilaria mea miroase a de toate: crini,zambile trandafiri... dulceata,gogosile si placintele bunicii, miroase a primavara, un miros incantator alcatuit din viata mea. In principal copilaria mea miroase a iubire.
Mirosul de bromura de cetilpiridiniu (banala solutie de dezinfectat) ca aveam o invatatoare fanatica si in fiecare pauza omora bacteriile.
Mirosul de cositor,frate-meu avea letcon si repara toate aparatele din bloc(eu tineam sârmulițele).
Mirosul de haine pe care uitam fierul de calcat ca faceam pe gospodina si de prosoape de bucatarie incinse ca luau foc prea repede.
Mirosul de râme uleioase cu care ma jucam cand bunica scotea cartofii din pamant.
Mirosul tulpinii de porumb la care dadeam foc la un capat si trageam fumul ca sa-mi impresionez verii multi dar cam prosti.
Mirosul lui Edy,colegul meu de banca,pe care mama lui il dadea pe par cu parfum adus din Grecia.
Mirosul papusilor de la teatrul de papusi,ma asezam in primul rand si invatasem cum miroase fiecare papusa de pe scena.
Dar daca ar trebui copilaria sa aiba un singur miros,acela ar fi al meu,imprimat intr-o pernuța pe care o chema Nana,facuta dintr-o rochie de-a mamei,am dormit pernuța aia ani si ani de zile,le era rusine alor mei sa mergem undeva ca pernuța era jegoasa,nu-i lasam sa mi-o spele ca imi luau mirosul,eram suparata daca mirosea a sapun,trebuia sa fie dormita de mine pentru ca era acolo,in ea,mama mea pe care puneam capul si pe care o imbratisam cat doream eu, in vreme ce pe mama adevarata n-o prea imbratisam ca ea era ocupata mereu si foarte severa cu mine.
Intr-o zi mi-au spus ca gata, sunt mare si au pierdut-o! cand n-am mai dormit cu Nana cea moale parca am inceput sa-mi pierd mirosul copilariei.
Leo, dragă, eşti absolut minunată cu toate mirosurile tale, cu toate trăirile!
Pot să pun pariu, că Nana miroasea extrem de bine. Era foarte dulce, dar şi foarte rebelă, provocatoare, aşa ca tine.
Frumoasă poveste, frumoasă şi tristă... Dar crede-mă, cine-cine, da' tu chiar nu l-ai pierdut pe copilul din tine, deloc-deloc! E acolo. Vesel, pus pe şotii şi de nestăpânit...
Te pup.
Cel mai mult simteam mirosul de noroi in care eram aruncat mereu cand cei mari se luau de mine, eu fiind prea mic nu aveam ce sa fac, ma supuneam tot timpu.acum aceia cu toate ca sunt mai mari ca mine nu se mai iau de mine, poate chiar invers... in fn, cand esti mic esti foarte fragil... nu poti sa faci nimic,
Cand stateam la tara, cand se facea primavara langa dormitorul meu cresteau zambile.Erau cateva dar ma bucuram.Mai vedeam uneori la altii in curte zambile roz.Ma duceam, le culegeam si ii dadeam mamei.Cu sot, fara sot nu conta pentru ca nu stiam asta atunci pentru mine doar gestul conta.
Mirosul copilariei niciodata nu se poate compara:Xeu una mi.as dori sa dau timpul inapoi sa ma pot juca cu prieteni mei in satul unde locuiesc bunici mei sa simt aerul proaspat sa pot merge desculta sa alerg sa nu stiu ce inseamna sa fii om maresa ii mai am pe cei care imi faceau toate poftele.care nu ma certau pentru prostioarele pe care le faeam ci ma mangaiau si ma alinatu:X mmmm copilaria cea mai frumoasa perioada din viata mea
Mirosul copilariei mele este mirosul de lemne arse. Imi aminteste de iernile petrecute la tara cu bunicii.
A mea nu are miros :-s.
Mai am de asteptat pana sa imi dau seama ce miros are.
LisaJulie întreabă: