Dacă noi la religie învățăm că Lumea a fost formată de Dumnezeu, iar la geografie învățăm că s-a format cu totul diferit...ce ar trebui să credem?

Lasa-i frate, ca nu stiu ce vorbesc. Lasa-i sa observe singuri. Lasa-i sa moara. Ca doar iadul nu trebuie sa ramana gol. Astea-s cauze pierdute. Nici nu stiu ce caut pe aici.

" Luciditatea a ceea ce consideri tu real, este in contradictoriu cu luciditatea universala"
--luciditatea asta universala nu o poti descrie sau vorbi despre ea.Ce e real si ce nu,pana la urma? nu putem stii nimic.
Nu exista un adevar absolut universal la care sa ne raportam,sa-l simtim,sa stim cum e, sa-l "gustam".

--Luciditatea universala e de fapt tu in oglinda. Tu, fiinta ta impreuna cu dorintele tale cele mai profunde o reflecta, nu e altceva decat proiectia ta asupra universului.
Daca eu imi doresc sa vad lumea in bine, atunci lumea mi se pare buna.

Daca tu iti doresti sa vezi cum este adevarul universal, atunci el va fi exact proiectia ta despre cum ar trebui el sa fie din perspectiva ta si despre cum ti-ai dori tu ca el sa fie...
--Asta are loc inconstient.Nu tine de gandirea constienta si implicit nu constientizam ca tot ce credem despre un lucru e de fapt ceea ce ne dorim sa existe.

As vrea sa intelegi ce tocmai am spus.

Salut. Cat ma bucur ca vorbesti civilizat. Am citit cu atentie ce-ai spus si pot spune ca am inteles ideile tale.

Luciditatea universala, intr-adevar, nu o detine nimeni. Insa ca si aspect, privita din afara, ea poate fi descrisa. Cum ar fi logic sa gandim; cum ne raportam existenta la propriul univers; ce este bine si ce este rau.

Realitatea este aceeasi in orice moment al vietii noastre. O privim diferit in momente diferite, este adevarat, dar noi nu determinam luciditatea, noi doar ne exercitam dorinta sa o schimbam. Schimbare nu vine niciodata, pentru ca mereu pozitia noastra este aceea; atat in univers, cat si ca specie in viata ce are ratiune si care a avut "ghinionul" sa se confrunte cu problema existentei.

Stim ce este real si vrem de multe ori sa schimbam realitatea. Consider ca adevarul universal exista, nu ca o proiectie a propriei noastre personalitati, asa cum spui, ci ca o consecinta a universului insusi; univers ce prin ratiune trebuie explicat, ca altfel innebunim. Singuri si fara sens ne ameninta latura umana pe care o avem. Sentimentele noastre, ce este in inima noastra, ideea de Creator si toate celelalte nu sunt simple inchipuiri. Daca intr-adevar nu suntem importanti si viata este intamplatoare si datorata unui hazard, atunci locul nostru nu este aici; atunci viata este o suferinta din prima clipa si pana in ultima clipa. Astfel, spun ca dorintele mele cele mai profunde nu pot reflecta sau proiecta o luciditate absoluta. Ea este acolo, ca altfel nu exista realitate, iar noi o descoperim, nu o cream. Daca luciditatea noastra ca specie ar fi determinata de idealuri, probabil as fi nebun de-a binelea in acest moment. In viata nu totul se intampla cum ne-am dori; iar propria noastra fiinta respinge fantezia si incurajeaza prin ratiune, existenta reala.

Faptul ca toata viata noastra suferim, toata viata noastra avem neajunsuri, toata viata "plangem de dor", poate nega categoric o luciditate fantastica, raportata la noi ca specie.

Cu alte cuvinte, daca vreau sa existe Dumnezeu, nu inseamna ca fiinta mea va accepta ideea ca fiind reala in contraddictie cu ce se intampla in jurul meu. Eu sunt determinat de ce observ, iar mintea noastra, a tuturor, nu este pentru a inventa un adevar; ci mai degraba este pentru a cunoaste adevarul prin revelatie.

Noi suntem oameni, mergem cu probabilitati. Si ne raportam la divinitate prin fiinta noastra complexa, prin ce este mai rational sa credem, prin ce este mai corect sa credem. Asta ne spune creierul. Inima ne spune de asemenea sa mergem unde este mai bine; sa mergem unde este ajutor si salvara. Iar cand aceste doua intra in conflict, este un dezechilibru major in noi. Dezechilibru ce insa nu afecteaza perfeperea realitatii. Afecteaza sentimentul si latura umana, ca asa suntem construiti, dar nu afecteaza modul de a privi lumea; pentru ca alegem ce este corect chiar daca nu ne place.

Am scris cam mult, stiu, si te rog sa nu te superi pe mine dintr-un motiv sau altul. Am vazut ca vorbesti cald si calm, si nu as vrea sa te schimbi. Noroc prietene.
PSaca am gresit gramatical pe undeva, te rog sa ma ierti pentru ca tastatura mea nu s-a modernizat cu timpul; din potriva.

Nu este o intrebare corect logic pusa.

De ce nu?

Sa stii ca nu e asa, nu stiu pe ce clasa esti si ce profesor incompetent ai insa, nu e asa. In primul rand da e adevarat, la religie, invatam ca Dumnezeu, a creat pamantul. La Geografie ca la inceput a fost un puct dens de materie care s-a ciocnit cu antimateria si bum universul si tot ce e azi, insa nu e chiar asa, mai intai trebuie sa stii ce e materia si antimateria. Materia e tot ce ne inconjoara, iar antimateira este nimic, acum intrebarea e cum ceva s-a ciocnit cu materia sau cum a fost provocata aceasta ciocnire a ceva cu nimic pentru a rezulta big bang si mai tarziu noi? E clar ca acolo a fost o entitate neinteleasa de noi.
Sti care e marea problema ca noi il percem pe Dumnezeu ca pe un o superpersona ce vrea binele tuturor si sta in Rai. Nu este asa, noi trebuie sa privim peste aceste lucruri, nu se rezolva totul cu o intrebare pusa pe TPU, trebuie sa studiem pentru a ne forma propriile idei si conceptii despre aceste lucruri.

E foarte buna intrebarea ta, doar ca nu isi are locul aici.
In primul rand pentru a obtine un raspuns care sa te satisfaca, mai intai trebuie sa zici despre tine: crezi sau nu in Dumnezeu?
Dupa care vei primi raspunsurile pe astepti.
Cum spuneam, e mult mai complicat si nu poti explica doar in cateva randuri.
BAfta

Hă? De unde ti-a venit tie sa crezi ca sunt atee, doar pentru ca am pus o intrebare, care poate nu are un raspuns concret...dar vreau sa vad si parerile altora!

Ai studiat logica?

Acelasi lucru am spus si eu si apoi am fost corectat.

De aia suntem printre ultimii in europa la cultura generala.

Nimeni nu va stii cu adevarat aceasta, si gata !

La religie invatam ca lumea a fost creata de Dumnezeu la geografie invatam ca sa fromat cu totul diferit,
Deci, daca la geografie sa zicem ca a aparut din senin a aparut asa degeaba iar la religie lumea a fost formata de Dumnezeu, clar ca dumnezeu a creat-o doar nu a aparut din senin.

Eu m-am dus la biserica de 5 ori in viata mea de 30, deci nu mai trebuie sa raspund in ce trebuie sa cred.Am citit si Biblia si Coranul, nu dau detalii ca nu as vrea sa intru in conflict cu nimeni, mai ales pentru ca imi place mult TPU.Am gasit, zic eu, o legatura intre stiinta si religie.Sa zicem ca atotputernicul ar fi soarele, atunci cele 2 materii ar avea in sfarsit o legatura.
In religie soarele ar fi Dumnezeu si in stiinta ar fi creatorul vietii.Va las pe voi sa decideti